| = Primiti in pelerinaj? | carmen mihaela visalon [15.Sep.05 22:23] |
| Ela, felicitari pentru desfasurarea arcanelor. prin douăzeci și două de arcade trec pustinici învârtind roata fortunei spre locul în care cuvântul se face vârtej spre unicul temei oul Revin sa-ti cer un pliant al drumului spre lumina. | |
| = Carmen | Dana Lucaci [15.Sep.05 22:37] |
| Pentru a ajunge la Templu, străbați drumul și apoi arcadele de la Septentrion la Miazăzi. Acolo sub o boltă vei regăsi Delta de lumină: e un triunghi cu un ochi în mijloc. :) Dar deja cred că vorbesc despre lucruri de tine demult privite. Mulțumesc pentru cuvintele tale întemeiate. Ela | |
| = Memoria focului- sau primul popas. | carmen mihaela visalon [16.Sep.05 00:56] |
| Ela, "sparg oul si se naste femeia, si se naste barbatul. Si impreuna vor trai si vor muri. Dar se vor naste din nou. Se vor naste si vor muri din nou si inca o data se vor naste. Si nu vor inceta niciodata sa se nasca pentru ca moartea e minciuna". Evident, dupa Galeano, va urma alt semn, pentru ca m-ai prins in nada asta cu adancimi de nufar... | |
| = principii | Adina Batîr [16.Sep.05 03:22] |
| Un univers poetic incarcat de misticism. Ascetii numara, ascetii se roaga, soptind mantre in cetati. Lumea porneste in cautarea infinitului si a universului reprezentat de triunghi (trinitatea sau mintea, corpul si spiritul ca grup) spre cunoastere (ochiul). Astfel devenim calatori. Deosebit e versul "poarta de santal se arcuieste din parul femeii în valuri". Felicitari pentru poezia cu numarul 200. | |
| = Carmen, Adina | Dana Lucaci [16.Sep.05 08:21] |
| Carmen, temeiul ființărilor, dinspre începuturi, trecute prin fire și noduri de vieți și de alte vieți există câtă vreme ochiul nu se inchide. Și nu se închide. Mulțumesc pentru trecerea prin Galeano. ;) A-din-a, fiecare din noi suntem o cetate clădită dinainte de a o cunoaște. Suntem în jocul începuturilor și al sfârșiturilor, al contrariilor, până când putem da înțeles cercului. Atunci putem accede la ceea ce spiritul ne dezvăluie. Ai ales versul cu femeia în voaluri, cea dusă de îngeri și cuprinsă de o lumină care se aprinde la capătul unui drum de trecere sau unui tunel. Ai ales calea ascensională. Mulțumesc pentru că îmi citești poezia. Într-o zi poate chiar voi începe să scriu. ;) Ela | |
| = In oul primordial stau sufletele-pustnici | razvan rachieriu [16.Sep.05 16:25] |
| “Cetatea pustnicului” ,”cu poarta de santal arcuită din părul femeii” , adăpostește sufletele “fără păzitori și fără călăuze”, adunate din “bezna grotelor” umplută de “trupuri căzute”, suflete evadate din închisoarea cărnii putrede. “Femeia- ploaie” își biciuiește cu averse bărbatul-întuneric, “pentru fiecare rest de viață putredă”. În oul primordial stau sufletele-pustnici așteptând spargerea de vârtejul cuvântului-logos pentru a ieși spre început. Felicitări ! | |
| = „la-nceput a fost cuvantul” | Daniel Bratu [16.Sep.05 15:07] |
| simbolurile mistice sunt arcuite firesc, prin apele tarodului („pustnicul”, „noua trepte”, „turnul”, „poarta”, „douazeci si doua arcade” – douazeci si doua arcane, „roata”) trecand, ritm preluat de pe trepte de turn si provocare, mister amplificat, tablou al facerii lumilor, ademenirea cuvantului-vartej al tainelor primordiale, polarizare ermetica a jumatatilor | |
| = Razvan, Daniel | Dana Lucaci [16.Sep.05 17:18] |
| Razvan, firul Ariadnei a fost des-tesut aici, prin cuvintele tale, si a mers mai departe intilnind firul gindului meu, pina la inceputuri, de la oul primordial, pina la femeia ploaie si barbatul uneori intuneric, caci daca te uiti atent, e acolo, cu bratul de tuia "ademenind rasaritul", si mai sunt si templieri. Admir barbatul-lumina. :) Multumesc pentru firele-ntoarse ale sensurilor vizibile sau nu. Te astept mai departe. Daniel, iti multulesc ca te-ai lasat cuprins de mistere si de injumatatirea primordiala, gasind lantul simbolurilor initierilor si trecerilor dinspre intunecare inspre iluminare. Ai luat usor treptele cetatii si le-ai urcat printre arcade. Sper ca ti-a placut peregrinarea aceasta. Te mai astept dinspre voalurile de cuvinte. Ela | |
| = contra dansanta | Bogdan Groza [16.Sep.05 17:54] |
| privesc concursul ce se desfasoara pe scara turnului cu 99 de trepte curteyanii se inghesuie sa urce la balconul aurorelor, danutelor sau getelor poarta de stejar apara cu lacate iatacul domnitei cu parul despletit care-si face aparitia pe geam, chicotind amuyata de competitie dorintele nu mai au rabdare si nici tutun pe fusteiul scarilor se aud icniri inabusite un ghiont e dat furios unui barbat ca o tuia un chiot de femeie ploaie se aude in noapte aruncand bezele virtuale pretendentilor ce urca scara ramasa necucerita... douazeci si doi de curtezani au ajuns in odaie invart fiecare o hora sarbeasca in locul dintre pat si noptiera pentru a impresiona cu vartejurile lor unicul temei suprem ea... | |
| = "Și tu, Brutus?" | Dana Lucaci [16.Sep.05 19:59] |
| Bodogănel, eu ori mă dau de partea celor ce cred în telepatie, ori încep să număr simetriile, ori văd bine că mulți avem și zile proaste printre cele bune, și pitici și contre mici, evident distanța între Marea Baie și Mica Pariziană Capitală s-a transformat în km pe contre și nu în km pe secunde, căci, după cum vezi, la mine și luna a noua are secunde în loc de copii. Apăi, frățioare, tare bine ai intrat tu în atmosferă, deși ești departe de templu, ești mai degrabă printre castelanele de prin veneția sau Roma, sau mai știu eu de unde. Cert este că finalul contrei tale este de nota 22, câte arcade ai trecut (deși ai doar 2 când privești :)) ) ca să poți contra-balansa bine acest poem cam pustiu în cetatea minții. ;))) Mulțam fain și când mai dă tele-simpatia peste noi se va vedea cu ochii liberi și cu toate arcanele. (Pardon, arcadele.) Ela | |