Comentariile membrilor:

=  E vina suferintei ca dinauntrul este colonizat de frig	razvan rachieriu [21.Feb.17 08:30]
E “vina suferinței”, ce “crește” dacă nu se implică entitățile pozitive ale omului, că “dinăuntrul” este colonizat de “frigul” “ofilind”, alterând și degradând o ființă, căreia suferința i-a răpit căldura, efervescența și entuziasmul, și în lipsa lor, “timpul” nu mai pulsează armonios.
=  mă uit pe ici , pe colo,	Ioan Postolache-Doljești [21.Feb.17 09:15]
mai citesc o dată finalul și zic: hei, nici chiar așa, abia s-au scuturat sânzâienele, mai ai de prășit dumitrițele pân vor înfori și încă e arșiță mare în soare... cu plăcerea lecturii, Ioan.
=  Memoria afectivă a suferinței hristice mântuitoare...	Daniela Luminita Teleoaca [21.Feb.17 14:42]
... asumarea suferinței / crucii într-o lume pleziristă (/ hedonistă - deja este un termen mult prea nobil pt a desemna o anume stare de fapt!!!), al cărei scop suprem este (lamentabil) rezumabil la binele și plăcerile strict personale, la „realitatea” de aici și de acum (hic et nunc)... Răscolitoare imaginea căii ferate trecând prin propriul trup, aceasta fără nicun fel de... supărare / frustrare/ ranchiună... Când crucea este astfel asumată, ea nu are cum să fie de paie! „Cealaltă cruce”, din paie, este apanajul entităților pe măsură, din paie!
=  răspunsuri	Iulia Elize [21.Feb.17 15:15]
Răzvan, tu întotdeauna le constriești pe toate "silogicmistic", fără legătură cu mistica, adică în stil Rachierian, sper că ai sesizat că acesta este un semn de apreciere, mulțum! Domnule Ioan Postolache-Doljești, trecerea dvs. mă face să arunc păsări prin ferestre semiopace, blânde totuși, dar păsările nu sunt ale mele, și chiar le arunc, și ele sunt tefere, sau mai înțelepte, măcar un pic, cât să treaca și a doua oară, asta ca să uzitez de metaforizare, ca de-un dar. Mulțumesc mult! (Și metaforele sunt metafore, domnule! Deși rezonarea este prin inima celui care compune ceva) Daniela, crucea de paie îmi e atât de dragă, nu știi tu... de fapt, îmi iubesc poezia, țin la ea. Mulțumesc enorm că te-ai gândit să treci pe aici! Mai hai, Cu prietenie, Iulia
=  completare	Iulia Elize [21.Feb.17 15:22]
completare Păsările chiar nu pățesc nimic, dacă trec printr-o sită existențială mai grea, poate chiar se înfrumusețează, și se înalță, după sufletul fiecăreia
=  completare 2	Iulia Elize [21.Feb.17 15:40]
cred că dacă aș fi scris ferestre semitransparente, ar fi fost chiar ghidușă reușirea, acel gând, în fond toată lumea suntem păsări, îmi momente cumpănă, și pe toți ne aruncă coneva printr-o fereastră, dar și noi, la rândul nostru, aruncăm păsări, chiar dacă suntem aruncați (într-o viață de om) prin alte ferestre, și asta în același timp. tot felul de păsări, tot felul de oameni și de ferestre. ce paradox! ce trist, și adevărat! ...cam de plâns ps: bată-le norocul de copletări! :) nu le mai voiesc defel!
=  *****	Daniela Luminita Teleoaca [21.Feb.17 15:44]
... așa este... nu știu eu... am și eu limitele / prejudecățile mele... nu știu de ce Crucea o văd (doar) dintr-un lemn masiv și asta nu atât pentru a ne țintui cât mai... eficient, cât pentru a ne înălța... Mai simt că orice cruce, oricât de estetizată ar fi ea, nu are cum să nu poarte (cel puțin, pentru noi, în calitate de creștini) memoria afectivă a lui Hristos... În orice caz, orice geneză / act (cosmogonoc sau doar estetic) presupune chenoza, acea renunțare particulară la sine, musai necesară pentru afirmarea / a face loc creației... În sfârșit, tu ai propus o resemantizare (în sensul de înnobilare semantică) a sintagmelor cu... de paie... Nu este exclus... crucea să rămână cruce / Cruce, indiferent de materialul din care este confecționată... Cu prietenie, D.
=  ...	Iulia Elize [21.Feb.17 15:47]
dacă scriu, "extinzând ideea", înseamnă că e o completare?
=  părere	Iulia Elize [21.Feb.17 15:50]
Daniela, crucea de lemn a fost purtată de un Tâmplar cu sufletul de aur, iar paiele din poezia mea sunt desigur asociate unui destin în genunchi. Poate unii ar vrea să poarte în spate cruci de aur, dar aceia mai bine le topesc și își fac din ele lingouri
=  ...	Iulia Elize [21.Feb.17 16:08]
"oameni de paie 2" e din alt film, nu știu de ce îmi vine să îmi explic dubla semnificație, și pun un poem mai vechi: ochii mei te văd deseori în visul meu ai fața biciuită de ploaie în jurul tău tramvaie de gheață oameni de paie și eu – al nimănui când plâng în somn cu fața boțită, ca de gargui – dimineața încerc să-mi iert ochii și-ți cobor din stelarii boboci dantele și rochii nu ți-am spus pân-acum îmi plac perdelele tale în spatele lor îmi ascund dorul ghiduș să nu-ți păteze lentoarea de corcoduș – de am zâmbetul larg mă sprijin de tine ca de-un catarg îți împart dragostea cu 2 să rămână destulă și de-s rățoi iar de sunt într-o seară prea spilcuit te trec tot universul înainte-napoi cu fluturi de zahăr atingându-ți umerii goi numai buni de-ndrăgit – dar de inima ta pe poante ușoare se depărtează de mine în vreun nefericit amiază – aș rămâne toată viața pitic cu fes roșu cu lacrimi de plumb învârtind pe un deget durerea ce mi-ar închide surtucul ca un bumb. Sper, Daniela, să te amuze poemul acesta! e vechi, dar și la acesta țin :) nu știu de ce îmi iubesc poeziile...