| + se pare că | Ottilia Ardeleanu [21.May.17 11:07] |
| ploaia este uneori o muză puternică, un însoțitor de zbor spre cote nemaiîntâlnite de har, pentru că a vrea să faci din durere (durerea care a escaladat, înaintea oricărei percepții, piscuri uriașe!)o operă de artă este un ideal ambițios și uman. antidotul este chiar scrisul pentru care există în spate totdeauna un sacrificiu, o durere mare! este interesant cum ne propui porții de lirism, ca și când durerea ar avea gust! de remarcat finalul care accentuează dinadins tragismul printr-un fel de diminuare a durerii prin înfrățire și autodăruire: două inimi se opresc mai greu din bătut decât una! remarc acest poem! | |
| + Lemunul crucii cioplit din copacul imaginar | George Pașa [21.May.17 11:57] |
| Aș începe cu un clișeu. Două inimi gemene bat la unison, iar când una sfârșește, cealaltă preia bătăile celeilalte. Este, totuși, o viziune personală asupra artei ca act pur de eliberare sublimată a durerii, de care încercăm să ne detașăm. Iar plânsul interior sfârșește nu în nuntirea morții, ci în tocmai ceea ce spuneam anterior: sublimarea prin scris. Nu înseamnă că lipsește (dimpotrivă) cealaltă fațetă a viziunii auctoriale: iubirea care trece prin carnea ce luptă cu durerile cărnii, sublimate în crucea pe care o purtăm, zi de zi, ceas de ceas, fiindcă ni s-a arătat semnul mântuirii moastre. Creatorul ne-a oferit un model al desăvârșirii noastre. Nu înseamnă că doar acest final mi s-a părut deosebit, cum nu înseamnă că totul în acest text mi s-a părut reușit. Nu este aici nicio muzică. Sau poate că, față de domeniul muzicii, în poezie și aritmiile pot avea alfabetul lor emoțional inefabil. Secvența a treia valorifică, destul de bine, un clișeu prezent, oarecum exasperant, în poezia de astăzi, anume acela al scoaterii inimii și oferirea ei drept ofrandă. În plus, relația magică dintre victimă și călău. Vă citesc textele de ceva vreme. Am observat că, doar uneori, tendința spre literaturizare duce la ascunderea emoției din spatele versurilor. Aici, în mod fericit, acest lucru nu se întâmplă (sau prea puțin). | |
| = * | George Pașa [21.May.17 11:58] |
| „Lemnul crucii”, desigur. | |
| = Tuturor, sincerele mele mulțumiri! | Daniela Luminita Teleoaca [10.Dec.18 14:27] |
Stimată doamnă Ottilia Ardeleanu, cuvintele dvs. au venit așa de frumos... din suflet! Primiți și mulțumirile mele... de / din suflet! A fost o stare "grea", cu totul aparte, care m-a "împins" să comit aceste rânduri... Poate faptul că, odată, Mamamea își aniversa astăzi, înconjurată de noi, cei încă ai clipei, onomastica... Aveam la masă bujori de pădure aclimatizați în grădinița noastră din fața casei, garofițe roz, mierle aciuate în castanii din bătătură, atâta... Iubire... Gândurile mele cele mai bune, D. Stimate domnule George Pașa, comentariul dvs. m-a fascinat pur și simplu, mai ales că eu chiar cu nimic aproape nu pot să contrazic cele scrise mai sus de dvs.!!! Copacul este axis mundi, este legătura dintre aici și dincolo de aici, dintre cele văzute și cele nevăzute, în fapt realitatea adevărată a tuturor celor... Este, mai ales, materia primă, inepuizabilă, a Crucii noastre izbăvitoare! Când îți reclami Crucea, atunci nu mai este loc pentru nicio îndoială!! "Imaginar"(nu... fantasmagoric!!), pentru că acesta, Copacul, există într-o latență necesar și salvific actualizabilă! Este, da, un dram de... subiectivism, dar acesta îi include pe TOȚI cei care scriu din convingeri mult mai profunde decât cele pur... estetice!! Și, da, nu mi-am.. "propus" un text... (musai)"melodios", m-am abandonat ritmului lăuntric, ordinii lui speciale, "aritmice"! Ritualul scoaterii inimii este, fără îndoială, unul cu conotații de ofrandă, însă această ofrandă "se comite" cu tandrețe maximă!! În atari condiții, statutul de "victimă", respectiv de "călău" se cer a fi redefinite puțin! Apreciez comentariul dvs. profund, total obiectiv..., îmi asum și acea doză de "literaturizare".. nu știu cine stă (uneori) în urma mea și mă lovește cu câte o nuia când mă las pradă emoției; spune obraznic: ascunde-te, ascunde-te (de după „artificii”!)!!! O să încerc să mă revolt! Mulțumirile mele și gândurile mele bune, D. Desigur, mulțumirile mele sincere și pentru Recomandare! | |
| = Felicitări! | Dumitru Sava [21.May.17 21:18] |
| Și numai primele patru versuri erau suficiente... Vă pot fi oricând cap de operă. | |
| = Vă mulțumesc frumos, | Daniela Luminita Teleoaca [21.May.17 22:46] |
| domnule Dumitru Sava! Mă bucur sincer dacă v-a fost pe plac! Gânduri bune, D. | |