| = Potentialul ca un ocean | razvan rachieriu [11.Aug.17 10:55] |
| Când iubirea este ’’fulger’’ brăzdând cerul ființării, e ca și cum o puzderie de ’’îngeri’’ ’’rătăcesc la întâmplare’’ prin ființa noastră, polenizând-o cu lumină, în imanența noastră stă potențialul imens de mărimea unui ’’ocean’’, însă la suprafață viața pare uneori ’’o baltă stâlcie și sărată’’. | |
| = - răspuns - | Iulia Elize [11.Aug.17 19:40] |
| Mulțumesc din suflet, Răzvan. Ai un nume pe care îl îndrăgesc mult, e fratele meu bun. Te mai aștept și cu altă ocazie. | |
| = în palmele pline sânge | Ioan Postolache-Doljești [12.Aug.17 23:07] |
| și muștarul crește exuberant chiar dacă-i mărunt ca clipele viețuirilor noastre suntem cum să-ți spun călători cocostârci zvâcnim din aripi mii de mile marine ca într-un picior spriziniți să prindem din balta vieții puiul de șarpe-al iubirii. știe oare mă-ntreb limba cocostârcului gustul trupului de șarpe? bipezi ne imaginăm că ocean e prăpădita noastră de baltă... biped într-un picior cocostârc e poetul imaginându-și că din târtița lui răsar trandafirii că dumnezeul cel mare e el copil alintând spice de grâu și călacrima caldă ce cade din cer pe rază de soare e nomenul fast din clipa nefastă a ridicării și căderii din cer da viața la un moment dat poate părea un poem obosit dar cine bagă mâna în foc că-i așa?... cu toată considerațiunea, Ioan. | |
| = cu scuze, | Ioan Postolache-Doljești [12.Aug.17 23:53] |
| a se citi, "cu palmele pline de sânge" | |
| = ... | Iulia Elize [13.Aug.17 03:14] |
| Mulțumesc pentru răspunsul original și frumos :) Mulțumesc pentru gestul frumos! :) Asta este, poeții compun, lutul lor este cuvântul, dar uneori simt că și lutul se mai termină, și așteaptă atunci perseide reale și, desigur, multă dragoste, ca oricare. E doar un poem, un scriitor poate scrie pe 100 de teme... | |
| = încă o dată mulțumesc | Iulia Elize [13.Aug.17 03:15] |
| Chiar m-a bucurat și m-a impresionat gestul cu pricina! | |
| = Comentariu răutăcios! | Nicolae Diaconescu [13.Aug.17 17:14] |
| Un excurs subordonat cuvintelor!Este inteligent demersul care pune în valoare sonoritatea, semnificația, intersectarea sensului cuvintelor. Dar unde este imaginea poetică dincolo de "concretețea" cuvintelor? Nu sunt implicate imaginația, spiritul, sensibilitatea poetică. Dincolo de salba de metafore căutate, nefirești, nu se discerne o stare de visare, de empatie sensibilă între autor și cititor. Nu este suficient să construiești, arta presupune rezonanța unui mesaj inexprimabil prin vocabularul contabilizat în dicționare. Sinceritatea artistică nu îți este străină, las-o să se manifeste. P.S. Chiar și titlul mi se pare prea căutat. | |
| = - pentru - | Iulia Elize [13.Aug.17 19:47] |
| Domnule Diaconescu, eu zic că ați greșit pagina. Dacă tot vreți să realizați exerciții de ambiguitate, vă rog fiți puțin mai atent unde. Cu toată amabilitatea! | |
| = - în completare - | Iulia Elize [13.Aug.17 20:00] |
| Nu vreau să mai revin pe acest subiect, îmi pare unul neplăcut, și care chiar îmi solicită limita înțelegerii. Îmi pare rău că nu pot răspunde cum trebuie, îmi pare rău pentru tot. Și chiar nu am înțeles nimic din comentariul dvs. Vă rog nu solicitați o revenire, domnule Nicolae Diaconescu... | |