| = =după lectură= | Iulia Elize [25.Dec.18 21:29] |
| Am rămas cu imagini - plastic - de poveste, tresăririle liniștite dintre copertele copilăriei sunt acolo, dar m-a cucerit, acel ”... palmele lui se strângeau ca un cuib de rândunică” Doar un însemn de iarnă, unul anodin. Însă de apreciere. | |
| = un anod in pod urca | Macovei Costel [28.Dec.18 10:19] |
| ninge ca-n poveşti cu bucurie. mulţumesc pentru răbdare, constanţă şi înţelegere. nu toţi oamenii sunt oameni... unii sunt oameni de zăpadă deghizaţi în oameni plini. eu sunt unul dintre aceştia şi vă mulţumesc pentru că aveţi încredere şi răbdare cu mine. | |