| = Bun! | Iulia Elize [06.May.19 13:22] |
| Da, un poem clasic bun, cu ritm corect. Eu aș schimba ultimul vers, e cam redundant, o triplă repetiție. Mai ales că, în versul anterior, apare iarăși, aștept acela. Ca idee din vorbire, repetiția e ok, dar în poezie, e un pic prea mult. În rest, numai felicitări! -Și zac, cu sufletul, dar până când?- (o sugestie) | |
| = cu sufletul în rai | Daniel Bratu [06.May.19 15:24] |
| Mulţumesc pentru aprecieri, felicitări şi indicaţii. Eu aşa ştiam, că repetiţia nu este străină de poezie, dimpotrivă, că este o figură de stil. Iar aici, aşa am simţit, că se impunea - întregul text este despre aşteptare, culminând la final, într-un strigăt, o disperare. Varianta propusă se înscrie în măsură, este sensibilă, dar nu o pot utiliza, pentru că mă amestecă metaforizant şi incredibil cu sufletul, iese din ritm şi are şi asonanţa un pic deranjantă "zac,cu". Mulţumesc încă o dată, onorat! | |
| = Dar! | Iulia Elize [06.May.19 16:39] |
| E un pic prea mult, scrierile trebuie să fie, prin excelență, elegante. Să inunde prin frumusețe și să fie, din punct de vedere al scrierii lor, plăcute la lectură, non-redundante. Tilul e cum e, apoi primul vers, apoi ultima strofă, cu patru repetiții, în total ”aștept” apare, per ansamblu, de șase ori. Poate în parodii, acolo să se mai accepte, nițel, o repetiție, dar nu atât de evidentă. De ce nu, la final, ”aștept și, iar, aștept?”, adică, așa cum e firesc, gramatical? Chiar de trei ori, repetiția aceea? Nu e bine, oare, nițel mai firesc? Și mai elegant? Sugestia mea nu era rea, prima, zac - cu , nu e chiar o asonanță, atingând o pretenție generală de finețe, care e mult depășită, negativ, prin greșeala redundanței din poemul original. Iar așa zisa aritmie e părelnică, discutabilă. E același caz pe care îl aveți ”la nesfârșitul drum”, citez!. oare nu e aici tot același caz, de o discutabilitate, care de fapt, nici nu e, discuție! se acceptă, și la mine, și la dvs. Și nu e o greșeală. Uitați aici: ”Ei ”zac culcaţi” de parcă ar fi să fie din nou o faptă iarăşi inventat ca împreună şi cu frigul ce-o să vie să se împace-n alb cu firea-mpreunată; căci astea toate-s fără de sfârşit. Ce fel de nume porţi prin buzunare, cum să se găsească? Dezgustul nesfârşit a fost spălat de dornica-nchinare. El nu s-a dus; rămas-a doar curat. Şi bărbile-au rămas, mult mai spinoase de gardieni mai îngrijite, mai frumoase la privitori să nu le fie silă. Ochii întorşi sub pleoapa fără milă privesc lăuntru ca un vis ingrat.” e o traducere. din Rilke. mi-am făcut timp și am căutat. se mai pot găsi și alte exemple. E doar o părere, ce spusesem, eu mai trec, pentru că găsesc poezie bună, aici. | |
| = Și... | Iulia Elize [06.May.19 16:44] |
| frumos ați spus ”cu sufletul în rai” , s-a potrivit cu starea mea mai meditativă. | |
| = :) | Daniel Bratu [07.May.19 08:40] |
| Mulțumesc, Iulia, m-ai făcut să zâmbesc... :) | |