| = Plânsul și râsul cu efecte binefăcătoare | razvan rachieriu [16.Dec.20 16:51] |
| „Plânsul” nu „trebuie înăbușit”, ar fi util să fie eliberat integral în spațiile ființării, căci are efecte de despovărare, de ușurare și de dezpliere a straturilor și lesturilor depuse pe ființial, fiindcă atât plânsul, cât și râsul sincere sunt binefăcătoare. | |
| = Într-o lume monosemantică... | Daniela Luminita Teleoaca [16.Dec.20 23:34] |
| da, cam așa ar fi, cum spui tu! Numai că lucrurile sunt mai complicate, iar plânsul ar putea fi un lux (oh, ce lipsă de inspirație să-ți plângi de milă! etc. etc.), pe care să nu ni-l permitem. „Omul meu” este nițel mai dur, mai... altfel. Este! | |