| + interesant titlu! | Ottilia Ardeleanu [05.Feb.21 19:56] |
| Te felicit, Iulia, ești harnică! Și generoasă cu prezentarea noii tale cărți. Eu îți doresc să ai parte de cititori și cuvintele tale să ajungă emoție! Am câteva cărți de-ale tale. Stil baladesc, de poveste, epopeic aproape, foarte elaborat, cu prea multă simțire... Urmează-ți visurile! Aprecieri. | |
| = Re, | Iulia Elize [05.Feb.21 22:44] |
| Mulțumesc, Ottilia! Sunt cărți muncite și care mă fac fericită. Cred că oricare autor ar simți la fel... Te salut, salut marea cea albastră, din zona unde ești tu, cred că și acum e o bucurie să poți privi apa mării, nu îmi pot decât imagina... la fel ca și Eminescu, în ere și sfere romantice, poate totuși fiecare om care nu are ocazia să fie tot timpul ”cu picioarele în apă de mare” sau să simtă aerul sărat, are anumite doruri pur subiective și de ocazie. La fel cum, de fapt, și pădurea m-a inspirat, de altfel, mai sus. La bună și dragă recitire! | |
| = O, rămâi... | Cătălin Al DOAMNEI [03.Mar.21 15:25] |
| Interesant, o reîntoarcere în copilărie și-n adolescență, cu imagini în spiritul vremurilor, unde se poate ascunde poeta decât în pădure, cu sufletul-pădure acoperind golurile, spațiile din casele de chirpici, ,,mă privește și repede pleacă", neîndrăznind să rupă laleaua ce mică, de raze... | |
| = Re, | Iulia Elize [05.Mar.21 13:46] |
| Mulțumesc mult pentru cuvintele frumoase!!! Probabil sufletul cuminte al femeii e ca un râu care călătorește, e o metamorfozare, o metanoia, poate într-o zi ”Dă peste pădure”; iese, din ea,. și se trezește că e, din izvor, un râu... Se face și crește, din izvor în râu, apoi se trezește că a și iesit din pădure. Însă, probabil, izvoarele sunt mai frumoase decât râurile, cu toate că sunt mai mici. A fi mic și izvor, cu adevărat foarte mic, nu e rău... E un parcurs, de fapt, în tot omul, și sunt amintiri și este și metaforă, peste tot. Toate cele bune, Cătălin, și mult drag!!!!! Acum, că a venit primăvara, poate și pădurile sunt, de fapt, mai îmbietoare... :):) | |
| = Poezie ca o alternativa, paliativ, refugiu si retragere din lume | razvan rachieriu [20.Jan.22 10:09] |
| “Poezia” este o “alternativă” şi un paliativ la realitatea dură, contondentă şi supusă competiției, în ea poeții văd un “refugiu”, o “retragere din lumea” manipulând interesele egolatre şi narcisiste, căci artistul îşi introduce semnificațiile lui “cine sunt” într-o “taină” cu consistențe creative. | |
| = Competiția, | Iulia Elize [20.Jan.22 18:39] |
| Din păcate, competiția poate naște inamiciție, acesta este probabil cel mai trist, în lumea poeților parcă competitori (mereu...) Dar atrage și plusvaloare (în cercul unde așa zisa, non-dorita, competiție se întâmplă) pentru că evoluția difuzează și spre ceilalți, care pot lua competitorul în serios, încercând să fie exact ca el... Atunci, dacă valoarea ajută, prin efuziune, de ce sunt unii invidioși pe oamenii care de exemplu, ajung la un anumit succes, de pildă? | |