| = „în ficțiunea asta” mustind de iubire, timpul........ | Maria Elena Chindea [12.Mar.21 01:54] |
| Atunci și Acum - o mantră a vieții ce ne-nvăluie iluzia iluziei unui adevăr care anesteziază durerea însingurărilor chiar de zvâcnește „ambrozia-n pahar” și ne pipăim o clipă infinitul. Dar mâinile care îmbrățișează, creează sub diverse forme (chiar utilitare) frumosul, pot și încarcera împiedicând necuprinsul să ne locuiască. Iar disperarea unghiilor lungi, ce otgoane de spaime......Evantai coloristic de percepții, de locuiri printre frunzele respirațiilor, între extatic și disidențe multiple. Sub o bulă de somnolență, poemul tău e gata să erupă!... | |
| = Re | enea gela [12.Mar.21 20:22] |
| Am și pierdut primul coment!Mulțumesc pentru recomandare adminilor și Mariei pentru popasul sau. Mesajul meu din text:sa nu ne lăsăm folosiți! | |
| + Notiță de lectură | George Pașa [13.Mar.21 15:02] |
| La început, mi s-a părut puțin enervant refrenul acela, însă finalul cu totul neașteptat, a răsucit perspectiva cu 180 de grade. Păi sigur, dacă până și ambrozia „zvâcnenște-n pahar”, musai trebuie ca zeii trebuie să se fi îndurat de unghiile lungi ca de înger! E aici un fel de biografism bine camuflat sub învelișul (auto)ironiei și sarcasmului. | |
| = Mantra | enea gela [13.Mar.21 15:09] |
| Mulțumesc, George Pașa, exact asta încercam să sugerez. Mă bucur că și tu, și Maria, ați lăsat un semn. Cu drag, va mai aștept! | |
| = Somnolenta destramata de creatie | razvan rachieriu [30.Dec.21 10:32] |
| “Somnolența” fără motiv apărută dimineața se destramă la contactul cu creația efervescentă, febrilă, intensă şi incitantă, care este sursa energiilor conectând omul la spațiile în expansiune construite de sensurile lui “să vrei totul” şi “să faci totul”. | |