| = Fluviul vieții îneacă frământările | razvan rachieriu [02.Sep.21 10:04] |
| „Acasă” se simt „bine”, confortabil și lax introvertiții care manevrează solitudinea în mod favorabil și benefic pentru ei, iar „fluviul” vieții „mângâie” ființa, înecând frământările, tumultul, agitațiile și sincopele. | |
| = Iulia | Claudiu Tosa [06.Sep.21 10:44] |
| Acest „draga mea” și modalitatea de simulare a dialogului în monolog îmi aduc aminte de anumite texte scrise de Marin Sorescu. În unele versuri am simțit că s-ar putea reduce poate anumite cuvinte pentru a face discursul mai fluid. Îmi place în schimb foarte mult sentimentul care rezidă în spatele textului și tabloul care, deși la început pare ușor banal, crește în complexitate. Nu știu dacă ceea ce urmează după steluță ar trebui să fie o continuare sau reprezintă ceva separat, cred însă că textul se poate termina foarte bine la „Nu îți mai vorbesc, da.”. Imaginea furnicilor e foarte frumoasă. | |
| = Răspunsuri, | Iulia Elize [06.Sep.21 21:20] |
| E o personală, e poate ca un fel de vis, Claudiu, și de aceea mi-am permis să fie mai simplu, ca stil. Marin Sorescu, da, prețuiesc totul, sensibilitatea, sinceritatea, în poezie, dar mai ales teatrul, după o părere personală este ... cu un anumit parfum complex. Răzvane, și pe această cale, îți mulțumesc. Cum spuneam, totul este să găsești un editor cu aplecare către domeniul Filozofie și care să îți confere sfaturile necesare. (Trebuie căutat, pentru anumite păreri editoriale). Mulțumesc din suflet, și mult, amândurora!! | |