| = Iată, după ce un român, | nicolae tomescu [01.Sep.21 21:46] |
| Petrache Poenaru, a avut o contribuție decisivă în tehnica scrierii inventând stiloul, acel condei purtăreț fără sfârșit., cum l-a denumit în vederea brevetării, acum o nouă invenție românească (e drept doar în ciornă) va revoluționa, probabil, poezia. Oare ce ar zice Dosoftei, trăitor în sec XVII, dacă ar putea face un salt în timp și ar citi Mare albă, mir pe drum, Dosoftei e un nebun. S-ar simți, pe bună dreptate, lezat. Pentru el disputa din sec XIX artă pentru artă sau artă cu tendință n-ar avea nicio relevanță. Dar nu cred că i-ar părea rău că a scris Psaltirea în versuri ori Dumnedzăiasca Liturghie opere în care a îmbinat arta poeziei cu tendința de a-și lumina concetățenii | |
| = Răspuns Domnului Nicolae Tomescu | Iulia Elize [01.Sep.21 22:38] |
| Cred că adevărul este undeva la mijloc, și este să nu ne fie rușine de Eminescu sau de cuvintele care numai par injuste. Poate a avea un anume curaj înseamnă și un dram de nebunie neînțeleasă, inclusiv inovare scriitoricească. Despre Dumnezeu, că tot ați făcut conexiunea, despre univers, se spune că e o nebunie că am exista și un lant de paradoxuri. Universul pare o nebunie, și uneori ne întrebăm dacă este just să credem în ea, sau să spunem, poate, că lumea este numai eter sau poate, și mai grav, numai un vis. Injust sau just. Întotdeauna, adevărul se găsește, cu respect, undeva la mijloc, și poate că oamenii vor descoperi linia foarte fină de separare dintre adevăr și nebunie, linia fină de marcaj, care ne transformă din niște visători nebuni, în inovatori care cred în ceva transcendent, în transformarea înnobilată a actului de creație. Mulțumesc frumos pentru semn! Din inimă! Și aștept ca și ceilalți să fure din ”nebunia” mea cu recipisă, în care mare drag am, mai ales, pentru Dosoftei! Dar și pentru alți premergători, la fel de dragi mie, ca simbol al depășirii prin sine și al autodepășirii prin dramul acela de ”surreal”... nobil. Care ne ridică deasupra condiției foarte incerte. Oricum, Pitiș spunea... și avea dreptate, pentru că din punct de vedere psihologic, omenirea ar putea evolua foarte mult, prin autoînțelegere și ridicarea ștachetei, sper că eu mi-am ridicat (puțin) onoarea mea, în ceea ce privește literatura. Mulțumesc din tot sufletul!!! Și multe salutări cordiale!! | |
| = În completare, Stimate Domnule Nicolae Tomescu, | Iulia Elize [01.Sep.21 22:44] |
| În adăugire, să sperăm că acest stil poetic va fi ”fructificat”, pentru că nu degeaba muncim, desigur... | |
| = Rimele, ironia și experimentarea | razvan rachieriu [04.Sep.21 10:59] |
| Rimele sunt mai importante decât mesajul, așa cum ironia se impune și face vasale metaforele într-o poezie în care experimentarea o scoate din aria naturalului, firescului și obișnuitului și o împinge în aria neobișnuitului, neașteptatului și improvizației. | |
| = Re, (Răzvan) | Iulia Elize [05.Sep.21 17:13] |
| Mulțumesc Răzvan, pentru toate intervențiile tale, îți doresc să continui munca ta (pe care oricum cred că o vei continua, pentru că oamenii în general și în particular nu sunt cum să fie lași) și să scoți cartea, așa cum, foarte demult, ziceam. Ai unele texte care trebuiesc periate, dar majoritatea textelor tale sunt foarte inteligente. Mult succes și chiar să te apuci de treabă! Când ai timp, poate treci și în domeniul poeziei clasice... | |
| = Completare, | Iulia Elize [05.Sep.21 17:14] |
| Aforismele... Da. | |