| + Vocea Petului le spune pe şleau | Ioan-Mircea Popovici [02.Nov.21 07:53] |
Minutul acesta de literatură-i făcut din clipele lungi ale Adevărului care umblă precum copiii, cu cheia la gât, prin Poezie. Vocea Petului le spune pe şleau şi pe îndelete, cu umor, dojană şi ironie... “Nu rezolvi nimic, n-ai să-ți schimbi vocea cu o simplă gargară de mușețel. Știi și tu: schimbarea vine dinăuntru, neanunțată de nimic și de nimeni. Stai așa, pendulând între imagini limpezi, și vine dintr-odată o furtună care-ți destramă pânzele.” | |
| = „dincolo de lipsa oricărei pespective” | George Pașa [04.Nov.21 09:00] |
| Domnule Popovici, „petul” ăla e cu apă de izvor?! Nu-i mai bună din ulcior? Glumesc, desigur, știu că e vorba doar de lipsa vocalei [o]. Aș zice autoironie, nu ironie, fiindcă, de ceva timp, folosesc drept indice al subiectivității persoana a II-a. Mă bucur că ați găsit aici ceva pe gustul dumneavoastră. | |
| = Erată | George Pașa [04.Nov.21 09:39] |
| „perspective”, desigur | |
| = Glumişi tu de-a petul şi poetul. | Ioan-Mircea Popovici [05.Nov.21 05:56] |
Ca o ceapă îmbrăcată-n cămăşile ei albe, dimineaţa de azi se dezbracă de visele nopţii deschizând porţile răsăritului undeva unde ajungi după ce alungi toate ispitele tulburătoare de gânduri ascunse între rânduri. Glumişi dar o nimerişi. Nu de puţine ori, dintr-o glumă în alta se ajunge la adevărul gol goluţ. Vorba mea din altă parte, adevărul nu este niciodată departe. Şi dacă tot ne luarăm cu vorba să ştii că pe facebook, rubrica comentariilor mele este blocată. Acesta-i motivul că pe facebook nu răspund la comentarii. Vorba ta-i aici, între ghilimele: “În glas de păsări și în frunza lină, ai să găsești mai multă alinare… Încet-încet, te-ndrepți spre viața simplă, în care doar tăcerea-i poezie, departe de-a cuvintelor beție… Prudent ar fi să treci făr-a lua-n seamă chemarea de sirenă către faimă.” | |