| + Da | Gabriel Nicolae Mihăilă [31.Jan.23 10:47] |
| Văd acest text ca un moment în care timpul se dilată și ne gândim (sau lăsăm să se întâmple) la tot felul de chestii care se lipsesc de noi, în diferite moduri și care uită să mai plece, iar dacă pleacă, pleacă târâș, privind în urmă lipicios, ca o îndrăgosteală obeză care nu și-ar mai muta locul. Sunt momente în care vindecarea nu se manifestă deloc. Oricum, pasăre Phoenix sau nu, sunt firești toate stările. Transpunerea în vers, de altfel, excelentă, fiind oricum obișnuit să găsesc în pagina ta, consecvență, stabilitate poetică și calitate. P.S. Tubul ala cu pate de ton, chestia aia, recipientul ăla, așa mă enervează. :)) Gânduri bune! | |
| = Gabriel | emilian valeriu pal [01.Feb.23 11:44] |
| Mulțumesc pentru semnul generos. | |