| + ca în "După melci" de Ion Barbu fuga fetiței. Frumos tot poemul! | Dragoș Vișan [29.Apr.23 21:44] |
| Trebuia să fie tăiat și el, și licuriciul Scăpărici. :) Iată, de aceea capătă felinar eul liric, povestașul de acum. Fost-a mititea atunci eroina simbolică: voia să și are, să tragă o brazdă, nu doar să culegeagă! | |
| = Două-trei typos | Dragoș Vișan [29.Apr.23 21:50] |
| "iam lăsat o insuliță"; "iarba chair știa"; "acasâ". | |
| = :), | Maria Mitea [29.Apr.23 21:57] |
| da, eroina, încăpățânată ca un licurici și desigur, cu aceleași păsărici, :) Dragoș, de altfel, indiferent de toate cele tentative, Fancy, nimic nu s-a schimbat, dinpotrivă constat că mă ”epurez” tot mai mult, și parcă cineva mă trage c-un cârlig înapoi de unde am venit, la sursă, acele simboluri, vii, eterne, noi visăm eternitatea, dar ea este mereu aici cu noi, în noi, niciodată nu vine dar nici nu pleacă, și niciodată nu poate fi recreată cât de mult nu ni-am chinui noi în processul de ”Fancy” ... Sărut mâna pentru gălbenea !și aici au început să înflorească păpădiile, ... :) | |
| = i-am lăsat o insuliță , | Maria Mitea [29.Apr.23 21:59] |
| chiar, acasă, corectat, :), mulțumesc, | |
| = Firul de iarbă, simpatic și el! Nu doar licuriciul.Țipa c-o gură cât șura! | Dragoș Vișan [29.Apr.23 22:38] |
| Ar fi putut rămâne "acasî" (era la început scris cu "â", la final). În graiurile de tip moldovenesc "ă" se închide deseori în "î" la sfârșitul multor cuvinte. | |
| = da | Maria Mitea [29.Apr.23 22:42] |
| de fapt așa am intenționat să păstrez experia originală, dialectul, bine, schimb, | |
| + fată hăi | Cristina-Monica Moldoveanu [29.Apr.23 22:42] |
| Frumoasă această îngemânare, frumoasă și dureroasă, a omului sau femeii cu pământul- mumă? Desigur ruga către tată vine firesc...Toate țipă, toate dor. Sentimente clasice și sobre într-o haină colorată, mi-a plăcut. | |
| = Mulțumesc, scumpa mea | Maria Mitea [29.Apr.23 22:46] |
| Christina, mă bucur de vizita ta și de păpădia stelară, de emoțiile aduse, starea, polenizare, ...:) ne întoarcem cu fața spre pământ, tată și mumă, limba ierbii ... | |
| = "sara" și... Sara mea! | Dragoș Vișan [29.Apr.23 22:51] |
| N-ai di undi sî știi, dară pi fata mé chiar o cheamî Sara! Sara Casandra. "Mai diparti nu știu ce s-o-ntâmplat, o venit sara, când am ajuns acasî" Ce frumos sună, a Eminescu și a Maria Mitea acest autentic grai popular moldovenesc, vorbit atât de dulși ca-n târgul Ieșilor până-n Nistru! | |
| = înțeleg punctul, | Maria Mitea [30.Apr.23 00:06] |
| Dragoș, să-ți trăiască comoara Sara Casandra! (în Engl se adaugă un ”h” la urmă; prob. nu e cazul în rom.) așa ze zicea când am crescut acasă ”sara pe deal ” nu ”seara pe deal ” poate și pe la noi acuma se folosește ”seara” ținând cont de evoluția limbii după 90”, am crescut cu ”sara pe deal” | |