| = Talentul tău este evident! | enea gela [03.May.23 17:38] |
| Cristina, te citesc de ani buni, spun că ești o poetă grozavă, dar problema cu editurile nu e doar a ta. Editorii așteaptă profit, cartea de poezie nu se vinde pe piață, oamenii nu cumpără, din păcate, cărți. De-asta cred că nu-ți răspund sau refuză. Se așteaptă să plătești tu, să acoperi cheltuielile și tot tu să vezi ulterior ce faci cu cartea, cum și cui o distribui. Sunt câteva concursuri în țară unde premiul constă în publicarea volumului: Festivalul Titel Constantinescu de la Râmnicu Sărat, Festivalul Mihai Eminescu de la Oravița, Festivalul Brâncoveniana, de la Potlogi-Târgoviște. Eu am trimis, de-a lungul anilor, și am câștigat concursul, ulterior mi-au tipărit cărțile. Încearcă așa. Cu drag de scrisul tău! | |
| = Susțin | Gabriel Nicolae Mihăilă [03.May.23 18:42] |
| și eu ce s-a spus mai sus. Nu trebuie să îți faci problemă atunci când nu primești răspuns de la o anumită revistă sau editură. Sunt varii motive pentru care se poate întâmpla și niciunul nu are legătură cu tine. Să știi că nu trebuie să renunți. Există diverse concursuri unde premiul constă în publicarea volumului, printre care și cele enumerate mai sus. Încearcă să trimiți. Sunt sigur că ai o șansă foarte bună să câștigi, pentru că poezia ta nu e de trecut cu vederea. Îți doresc succes! | |
| = să îți spun despre mine | Stanica Ilie Viorel [03.May.23 19:36] |
| scriu că așa simt. cu ceva vreme în urmă (nu mai mult de un an) cineva mi-a zis: - de ce lași ceea ce scrii doar pe net? uite, mama mea scria și de ziua ei, sora i-a făcut o surpriză: i-a tipărit poeziile și ia dăruit cartea. tipărește-le și tu. nici nu mi-am pus problema dacă sunt scrieri bune sau nu. am apelat la u scriitor, redactor dd meserie și mi-am pregătit pentru tipar ceea ce am postat și ai i pe site “Ultimul cuvânt” acum, în aceste zile, aceeași persoană îmi culege și îmi redactează poeziile (care pe unde le-am scris: blog, aici-majoritatea, facebook). le voi avea pregătite pentru tipar. urmează apoi același proces pentru câteva texte în proză. pas cu pas. le voi tipări în ediție limitată, format de colecție și atât. redactarea mă costă. tipărirea mă costă. editurile există ca orice entitate economică: să facă profit. bolile psihice sunt boli. ca orice boală, și acestea trebuie tratate și în primul rând acceptate. nu poți lupta cu un dușman pe care il negi. cei din jur au limitele lor de înțelegere și acceptare. nu-i judecăm pentru asta. bucură-te de talentul tău și de pasiunea aceasta. nu intra în capcana proprie- tu ești poetul cuvintelor tale, tipărite sau nu, deja ești pe raft imediat ce ai așternut cuvintele pe hârtie. așa să te vezi, bucuroasă ca un copil, asumată ca un părinte, pentru fiecare poem al tău. în situația ta, poți fi sprijinită material? adică, poți dispune de bani după cum decizi tu? aș putea încerca să te ajut, astfel încât, cu răbdare, să te ocupi de tipărirea poeziilor, într-o ediție limitată, pe cheltuiala ta, dar cu banii pe care te voi ajuta să-i strângi pentru acest scop. e-mail meu este [email protected] sau pe mess Ilie Viorel Stanica. tu să scrii, asta este important! cu drag. | |
| = i-a dăruit* | Stanica Ilie Viorel [03.May.23 19:38] |
| graba… | |
| + Consider acest text proză psihologică. Eul narator e al altei persoane | Dragoș Vișan [03.May.23 20:22] |
| Am observat și valori estetice în această proză psihologică. Din punctul meu de vedere, neautorizat prea mult să emită judecăți de valoare când citește o proză de bună calitate ca aceasta, acest text pare memorialistic și de fapt nu este! Cei care au comentat mai înainte discută cu eul din text, naratorul. Și cred că vorbesc în mod concomitent și cu autoarea. Nu cred că sunt una și aceeași persoană! Dacă ar fi fost aceeași persoană, atunci n-ar fi simulat anumite scăderi ale lucidității. Libertatea de a scrie rămâne una neștirbită de intervenția terapeutică a doctorilor. | |
| = Cristina, | Ottilia Ardeleanu [03.May.23 20:48] |
| scrii atât de simțitor încât să știi, problema nu e la tine, tu scrii poezie!, problema e din partea editurilor care trăiesc bine merci pe spinarea autorilor, mulți fără prea mare valoare ori chiar deloc. Poți tu să-ți alegi o editură convenabilă și promit să te ajut. Dacă dorești, vorbim pe mesageria fb. Până atunci, tu scrie, că o faci cum nu se poate mai bine! | |
| = Doamna Cristina-Monica Moldoveanu | Emilian Lican [03.May.23 21:06] |
| Desigur că nu am citit chiar tot articolul dumneavoastră... Am citit atât cât să mă impresioneze și prin prisma lecturării poveștilor și a unor poezii pe care le-ați postat aici pe Agonia. Deși este foarte greu și presupune o muncă titanică pe lângă responsabilitatea asumării unei antologi literare cu mai mulți coautori, vă asigur în situația în care mă hotărăsc să mă ocup din nou de așa ceva, că o să vă invit să participați și o să fiu onorat să vă am alături. Cu deosebită stimă! | |
| = răspuns | Cristina-Monica Moldoveanu [03.May.23 21:16] |
| Bună seara, domnilor și doamnelor. Vă voi răspunde în bloc, cu unele precizări, fără să mai desemnez cui mă adresez. În primul rând, dvs. nu știți cum m-au respins în detaliu și bizareria acelor persoane/edituri/reviste literare în răspunsul față de mine. Nu intru în detaliu, dacă doriți discutăm între patru ochi. Chiar și modul în care nu au răspăuns deloc. În al doilea rând, poate de fapt în primul rând, țin să vă mulțumesc pentru comentarii, cel puțin nu am comunicat în gol ca în restul vieții, motiv pentru care am ”publicat” aici această carte, fiindcă aici sunt cle puțin câțiva oameni care mi-au citit poeziile - altundeva unde? În al treilea rând, boala psihică este cu adevărat ca toate celelalte boli, ceva care atacă organismul, tot prin intermediul aceluiași mecanism, via sistem nervos, la fel ca toate celelalte boli, dar oamenii fie sunt ipocriți (cei puțini care știu), fie nu știu adevărul. Diferența e că intelectualii - și eu așa ceva am fost, chiar dacă tânără, ajung rar la psihiatrie și sunt mai puțin loviți, cel puțin în spitalul de psihiatrie, și sunt mai degrabă prada altor afecțiuni. Eu nu am întâlnit decât două persoane acolo în spital, în multele mele internări, fiind și acolo complet izolată de către ceilalți pacienți. Oameni buni și acolo sunt puțini. Eu nu am negat boala psihică niciodată, dar medicii și psihologii mint în această privință și au mințit grosier despre viața mea și funcționarea psihicului meu, care a fost evident normal întreaga viață. Adică modul de a gândi, simți, de a mă comporta - ce altceva?! Mi-au pus în cârcă lucruri care nu au avut nicio legătură cu mine. În al patrulea și utimul rând, nu a existat niciodată scindare în personalitatea mea sau dublă personalitate etc., prin urmare autoarea, protagonista, eul liric etc. sunt una și aceeași persoană, ceea ce putea fi ușor dovedit. Nu am înțeles de ce Dragoș insinuează că eu am mimat scăderea lucidității - este normal că este text memorialistic, și poeziile sunt sincere de asemenea și tot un fel de memorii afective, precum multe alte poezii, căci nu toți poeții scriu ficțiune. În plus, sunt și rămân mereu deschisă comunicării, aș fi bucuroasă să public la orice editură - nu exagerat de scumpă - dar nu comunic facebook, eu am închis deocamdată contul meu de facebook și am păstrat doar accesul meu la unele jocuri și la un grup de haiku, datorită sentimentului de izolare profundă a mea acolo și nu mă voi mai întoarce, e o bătaie de cap inutilă și e totuși mass-media, eu sunt deschisă comunicării normale, prin poștă fizică sau emamil sau telefon. Mulțumesc mult pentru propunere, dar nimeni nu vorbește cu mine la telefon de o decenii bune și scrisori pe mail am primit foarte rar toată viața. Bani am, căci am moștenit de la tata în 2005 și încă nu am cheltuit decât pentru amenajări în casă, mai mult la insistența mamei, eu nu sunt cheltuitoare, dar nu cred că aș fi datoare moștenitorilor, căci nu am copii și am fost cam respinsă de familie, fără motiv. Am avut până acum dreptul să scot orice sumă. [email protected] Seară frumoasă și numai bine pentru toți poeții și prozatorii! | |
| = ... | Cristina-Monica Moldoveanu [03.May.23 21:18] |
| adaus: multe scuze pentru cele 3-4 greșeli typo | |
| = părere | Stanica Ilie Viorel [03.May.23 22:04] |
| cred că Dragoș doar a apelat la o improvizație ca să justifice steluța. A propus o altă perspectivă astfel încât dezbaterea să fie pe un text de natură literară, ci nu un apel forumistic. ești între prieteni și din perspectiva interacțiunii pe cuvinte, emoție, metafore… aici este locul. debarasează-te de trecut, este foarte important. gândește nu la o carte, ci la Poemul! să-l scrii, poate este chiar următorul. lasă apele să fie liniștite. cu drag | |
| = ... | Cristina-Monica Moldoveanu [03.May.23 22:24] |
| Mulțumesc Stănică, știu, la toți ne e frică de ape, dar eu am totuși 52 de ani și am scris poezie cam foarte proastă din 2010, când am intrat prima oară pe agonia (apoi am șters prima parte până în 2012 chiar din aceste motive), ulterior am reușit să scriu mai bine, dar nici această ultimă selecție a mea nu e bună destul. Nu eu am stârnit apele, niciodată, nu văd ce au cu mine. Posibil nu voi mai scrie, sau oricum foarte rar, sunt totuși un om înfrânt acum, nu am chiar pe nimeni după 52 de ani - fie și o vecină oarecare... oamenii sunt foarte precauți când comunică cu alții și, dacă nu le place de ei, îi izolează complet, deci ei intră pe drumul disoluției... Nici mai demult nu era nimeni, decât o relație superficială cu o fostă vecină. Și voi, dragi colegi de site, pentru care am numai gânduri bune, nu e neapărat nevoie să vă placă poeziile mele, deci nu ne vom mai reîntâlni. Poate voi mai veni să vizionez faimoasele dispute agonia și poezii. | |
| = să nu mai ștergi | Stanica Ilie Viorel [03.May.23 22:53] |
| îți par bune sau nu, lasă-le acolo ca și omul, un poem are cel puțin un cuvânt care merită să fie acolo nimic întâmplător și nu renunța să scrii dacă în 2010 scriai altfel, azi mai bine, mâine și mai bine… internetul ne dă posibilitatea să oferim. poate cuvântul din poemul următor va fi cel de care are nevoie cineva, cel ce-l va citi. sus! pe baricade să ne scrii frumos, că poți! așteptăm următorul poem. | |
| = ... | Cristina-Monica Moldoveanu [03.May.23 22:57] |
| Stănică, nu e nevoie, chiar vă rog și pe ceilalți, fără încurajări... mulțumesc totuși, fiindcă existați! | |