| + Mă uit în ochii tăi și... | Emilian Lican [05.May.23 20:41] |
| Văd doar un om minunat... :) | |
| = un fel de | Stanica Ilie Viorel [05.May.23 23:13] |
| teribilă așteptare și dorința exprimată- vino! spune-mi că ești lângă mine. nevoia de a atinge, în sensul legăturii… un vârtej de expresii prin care se prezintă starea de spirit, de la fermierul ce poftește ploaia, dar are parte de-o secetă cruntă, într-o așteptare în care își simte trupul până la acea creștere a unghiilor, suferința care răzbate dincolo de ființă și mai este și iadul din ochi, acea anxietate a omului ce caută, cu disperare, umărul pe care… îi lipsește ceva (pentru mine asta este senzația). poate că este prea personală, ori poate că oferă o atmosferă cam sufocantă, pe care nu sunt în stare să o primesc acum. îmi dă senzația că este un poem oțelos, ca un arc, în care m-aș încâlci. mă bucur să te revăd pe aici. numai bine! | |
| + Ochii sunt | Zavalic Antonia-Luiza [06.May.23 00:20] |
| oglinda sufletului. Tulburător poem. Fericirea nu o putem scrie, ne bucurăm de ea și atât (pe cât de necesară, pe atât de neproductivă) dar durerea, neputința, necazurile, absența cuiva etc. ne urmează ca o umbră credincioasă, lipindu-se de umerii grei încercați. Scrisul e bun, dar efectul lui e ca un analgezic (de scurtă durată). Am fost și eu o naufragiată pe insula durerilor, dar am încercat să privesc dincolo de neputințele societății și ale mele (nu știu cât am reușit, încă mai lucrez la capacitatea de a fi fericită independent de ceea ce primesc din partea celorlalți). Eu cred că ochii poetului au multă lumină iar această lumină este un dar prețios pentru cei din jur, cei care doresc să vadă. Un mic dar de lumină și din partea mea, cu cele mai bune gânduri, Antonia. | |
| + Prezentul ca prieten | Dragoș Vișan [06.May.23 06:48] |
| Contact intermitent. Temeri. Încordare. "Prăbușire" în sine, transmisă. Împărtășirea durerilor. | |
| = multumesc tuturor | Leonard Ancuta [08.May.23 10:57] |
| e o onoare sa fiu apreciata asa! | |