| = Impresie de lectură... | Iulia Elize [11.May.23 16:59] |
| Întotdeauna mi-a părut criptat modul tău de a scrie, ceea ce se aseamănă de cum e și pe la mine, adică amplu în imagini. E greu de descifrat, e mai greu pe un text lung, dar dacă uneori tinzi să îl așezi pe orizontală, lucrurile ”scapără” și capătă poate un fel de lumină deosebită, după intenția poetică. Mi-a plăcut, are un fel de cheia sol, a inimii. Dar inima este foarte complexă, dincolo de colbul de aur poate unde se așază toate tristețile... Să ne ridicăm inima din colbul vieții și să fim fericiți. Un gând pentru bunicuțele pământului (și bunicile) care mai sunt sau care nu mai sunt și despre care merită să se scrie, mult. E un poem pe care o să îl revăd, rămân datoare și eu cu un poem despre bunica, apoi, mai trec, trec de fiecare dată cu aceeași emoție, culegând rod optic. | |
| + “partea nevăzută a luminii” | Zavalic Antonia-Luiza [12.May.23 04:39] |
| Un poem deosebit. Întotdeauna înțelepciunea bunicii rămâne o referință în viețile noastre. Și bunica avea asemenea vorbe de duh, cred că poezia este un har ce se transmite din generație în generație, la cel cu sufletul pregătit să ia acest har și să-l ducă pe cununiile lumii. O împărăție a nevăzutului este acest dar, care luminează fața pământului. Mi-a plăcut în mod deosebit finalul, dar întregul poem este lucrat ca o bijuterie. “doar iubirea contează când încalți condurului colbul de aur nojițe de foc tălpii îi leagă calea pe care doar regii au curaj vremii să-i smulgă voalul materiei din partea nevăzută a luminii brațele tale așteaptă răbdătoare” În emoția lecturii, Antonia | |
| = știu că de multe ori | Maria Elena Chindea [13.May.23 11:56] |
| par încifrate și încâlcite scrierile mele. Poate unde discursul meu și relația cu lumile interioare și exterioare se desfășoară pe mai multe planuri. Am să mă străduiesc Iulia să trag doar câte un fir din caierul imaginației! :) Mulțumesc de impresiile de lectură! Și da, bunicuțele noastre merită să fie ținute în amintire ca martore a unor timpuri în care totul avea un echilibru ce nu se mai regăsește acum. Și o liniște pe care noi acum n-o mai găsim atât de ușor! | |
| = ai intuit bine | Maria Elena Chindea [13.May.23 15:23] |
| dragă Antonia că anume finalul dă greutate și vizibilitate esenței. Iubirea ne face văzători și temerari, întru împlinirea destinului! Transmutarea și alchimizarea sunt procese pe care trebuie să le repetăm neîncetat, odată un imperiu cucerit în noi. Stagnarea este involuție - nu ne este permisă odată atinsă o formă de cunoaștere subtilă a eului de lumină! Mulțumesc de citire în infraroșu și înstelare! | |
| + molcom fierbea mămăliga, | Maria Mitea [13.May.23 15:43] |
| Încă o capodoperă! :) | |
| = ca orice cunoaștere | Maria Elena Chindea [13.May.23 15:49] |
| Maria, nevăzuți și neștiuți ne coacem, cu o anume așezare a lucrurilor celeste, molcom, la foc mic. :) Mulțumesc de înstelare! | |
| + Remember scris atât de liniștitor la prezentul etern: bunica face semnul crucii | Dragoș Vișan [13.May.23 19:51] |
| O poză poem de familie: mamă, tată, bunică. Aburii mămăliguței, verzei călite și sarmalelor mă urmăresc încă. Și ostropel, și tocăniță, plăcinte cu brânză, dovleac, mere, brânzoaicele, gigi-papa. Discursul poetic este | |
| = când mă gândesc | Maria Elena Chindea [13.May.23 23:30] |
| la bunica, văd ghereta de lemn, afumată, pe alocuri arsă (luase foc într-o toamnă dar au stins-o repede), vatra deschisă deasupra căreia se fierbea mămăliga (chiar și când în sat se aducea pâine cu camionul), oalele de lut în care se fierbeau mâncărurile pe jar... Gesturile lor erau line, ușoare, ca un ritual dintr-un templu antic. La toate mesele, dimineața și prânzul de la coasă, nu lipsea semnul crucii și mulțumirile pentru că au ce pune pe masă și-s sănătoși - nu lipseau! Seara - era vremea „tăinuirilor” după ce mâncau, în cuvinte puține și lungi tăceri își spuneau părerea despre mersul lumii, mulțumirile și nemulțumirile lor - cu o seninătate aproape cosmică... Acum, prin filtru timpului, pare că era o atmosferă de pioșenie simplă și curată în toate gesturile lor. Mulțumesc pentru vibrație și înstelare! | |