| = … | Stanica Ilie Viorel [28.May.23 18:52] |
| interesantă viziune undeva s-a trecut (s-a intrat) într-o altă nuanță a ideii, m-a desprins de o vizionare, fără vreo avertizare am continuat în nota propusă începe cu drag de poem și la final ajunge un manifest cred că-mi trebuie un piculeț de timp să mă obișnuiesc cu gustul | |
| = Personal | Maria Elena Chindea [28.May.23 20:05] |
| cred că ai fi putut continua în aceeași notă ca ceea din prima parte a poemului, cumva îmbrăcând în văl manifestul din a doua parte. Oricum se-nțelegea că noi suntem orchestra, și soliștii și publicul, coparticipanți la spectacolul vieții... Nu-i rău poemul, puțin dezechilibrat... da se mai poate finisa... | |
| + Mai ales pentru Zubin Mehta și curajul celor din Israel | Dragoș Vișan [28.May.23 23:43] |
| Am citit de două ori poemul. Este destul de bine elaborat. Ideea mi-a plăcut de la început. Un robot să dirijeze și altfel lumea. Mi-a plăcut antiteza, atunci când e pomenit un fapt real, de pe timpul războiului din Golf, chiar cu masca de gaz purtată în Israel de către eul liric, precum și cu geniul dublat de-un mare curaj ale dirijorului Zubin Mehta. Eu acord steluță acestui poem. | |
| = Nu puteam respira... | bianca marcovici [30.May.23 15:25] |
| Scene precum în filme, trec de la una la alta foarte ușor! Am purtat masca de gaze cu adevărat ca turistă. Masca mi-a fost prea mică. Era a nepoatei mele expediată în România din cauza pericolul nebănuit al gazuzului1 Prima rachetă a căzut în apropiere de Haifa! Cumnatul meu mi-a tras o palmă să pun masca pe față chiar dacă mi-e mică! Nu puteam respira...Nu mă gândesc la manifest sau altceva...Panica războiului e peste tot! Acum înțelegeți și voi, românii! | |