| + poate nicio atingere a masteratului în viață! | Ottilia Ardeleanu [28.May.23 20:02] |
| dar tocmai asta vrea să atingă textul, mania tiparelor, mania conformismului, mania temerității... simt aceeași (con)strângere existențială, dar plină de cuvinte în care se strecoară lumina. | |
| + Exact moartea Europei de astăzi | Dragoș Vișan [28.May.23 21:19] |
| Mortal! Îmi place mesajul protestatar, în primul rând. Ironia aluzivă, în al doilea rând. Și totul pornește de la drame reale, dintr-un mit al lui Sisif simțit organic. "Ambasadorii / întâmplării de-a fi / poartă togă imperială". În prezent! Imperiile n-au ajuns cenușă. Urmele pașilor adunate cu "plasa de vânturi", foarte tare imagine. Pe categorii negative construit conținutul de idei, sentimente, revolte. Frustrarea nu transpare, dar există, pentru toți care suportă mișelia guvernanților, a sistemului medical transformat după ordonanțe și alerte. Nu știu cum mai putem fi încă cu zâmbet pe buze, spirituali după toate cele întâmplate în ultimii trei ani și patru luni. "Își mai dau câteva doctorate / viduri dintre cuvinte". | |
| + … | Stanica Ilie Viorel [28.May.23 23:31] |
| “întind elipsele galaxiilor din piele” e ceea ce îmi pare puțin forțat, parcă aș fi vrut ceva mai simplu în locul acestei exprimări. când mai pui și “elipsele” (eu am căutat în dex să-mi aduc aminte ce înseamnă cu exactitate, ca să pot înțelege sensul) *** ceea ce vezi mai sus am scris și voiam să continui pe aceeași notă, dar am recitit după ce mintea mea albastră a înțeles ce e cu elipsa aia. acu’ nu m-aș despărți de ea, pare că tocmai acel vers e nucleul, cu toate că el semnifică “carcasa” sigur că nu este, dar îmi place! dar vine asta: “degeaba invoc și strig ploilor din oase se știe că într-o cămașă de zgură nu m-am născut și n-am să mor ca un deținut al propriei bezne” mi-a făcut pielea de găină (elipsele de pe pielea mea cotcodăcesc) ce simplă pare ecuația! ce uimitoare este firea omului! cum pare că ne strânge, propria existență și cât de reci sunt ochii care ne privesc. și nici măcar nu-i vorba (numai) de noi. e o tragedie care devine “întâmplarea de a fi” ce ciudat! la prima citire îmi părea un text forțat acu’ îl văd ca pe un text cu forță de pus în ramă. mulțumesc. | |
| + când vor să-mi măsoare întunericul, | Maria Mitea [29.May.23 13:52] |
| Buna dimineața Maria, un poem care merită remarcat! | |
| = obișnuiesc să spun | Maria Elena Chindea [29.May.23 20:50] |
| dragă Ottilia, că pe fruntea mea scrie rebel. Poate că vârsta mi-a mai domolit exprimările exterioare, dar revoltele interioare mi-au rămas la fel de ardente. O fi și ceva legat de astrologie (zodie de foc, cu ascendent în foc și pe astrograma personală cinci planete în foc), dar sigur ține și de principii și personalitate! :) Mulțam fain de comentariu și înstelare! | |
| = e primul text | Leonard Ancuta [29.May.23 21:07] |
| de al tau cu care rezonez. felicitari! | |
| = Ca participantă activă | Maria Elena Chindea [29.May.23 21:26] |
| la Golaniada de dinainte de mineriade, fugărită (alături de alții) de scutieri, aproape să fiu linșată de colegele de muncă pro-ilesciene, pentru exprimarea tranșantă a convingerilor politice, cred că-ți dai seama Dragoș că am studiat bine sistemul, ignoranța maselor, durerea lor, chiar de la sursă. Am toate compasiunea pentru cei orbi, care sunt victime ale tiranilor, de aici și de pretutindeni, dar nu pot să nu conștientizez lucid și vina lor. Eu am zis că nu există victimă în universul cunoscut care să nu fi colaborat cu călăul! Orice dictatură îți poate distruge carnea, dar nu spiritul! Iisus e exemplul concludent! El nu a fost o victimă, s-a supus unei legi superioare pentru a ne da o lecție, dar a „murit” întru nemurire ca un învingător! Dacă nu colaborezi cu torționarul - nu poți fi victimă. Și putem fi cu zâmbetul pe buze cei care vedem prin plasa de minciuni pentru că suntem suflete neîmblânzite! Mulțumesc de citire, empatie și înstelare! | |
| = Maria Elna, noi mulțumim! | Dragoș Vișan [29.May.23 21:43] |
| Eu îți mulțumesc mult pentru dramaticul liric dăruit. Acesta este și crezul meu. Victimizarea este o meteahnă veche, iliescian folosită și de călăi: erau chemați minerii, apoi venea Miron Cosma. Iar Piața Universității avea demnitatea ei, precum aveau să fie mai târziu Occupy Puerta del Sol km 0 al Madridului în mai-iunie 2010, cu protestele la criza economică generală din Spania (fiind hoț însuși Juan Carlos fugitul în Dubai, rege onorific, abdicat și acum). Dacă ar fi fost înlăturat din iunie 1990 Ikn Iliescu altfel de istorie am fi avut, tot republicană (eram uniți și cu basarabenii). | |
| = Pot să spun cu siguranță | Maria Elena Chindea [29.May.23 23:31] |
| dragă Tego că mi-ai luminat ziua, am râs cu lacrimi de comul tău, l-am savurat foarte tare. Ai tu o anume candoare a felului cum răstorni poezia în tine, cum îi desfaci meandrele, de-a dreptul cuceritor. Dincolo de umorul tău incontestabil, m-a mai bucurat comul tău și ca un semn de bun augur că se poate citi dincolo de expresiile mele metafizice. Datorită unor împrejurări de viață concrete și dure, a trebuit să-mi construiesc o armură metafizică, dintr-un instinct de conservare psihic! Când viața (prin testele și oameni sorociți să...) vrea să-ți distrugă sufletul, mintea, spiritul - fiecare găsește propriile căi de-a se zidi ca spirit liber și de a-și păstra puritatea interioară! Eu așa m-am salvat, psific, spiritual și chiar fizic - și continui să-i uimesc pe medici că încă trăiesc după ce de 23 de ani îmi tot prezic moartea! Spun precum Zorba:„să râdem boss, că se dărâmă șandramaua! Recunoscătoare pentru scanare și înstelare! | |
| = Maria, tu înțelegi | Maria Elena Chindea [29.May.23 23:35] |
| bine modul meu labirintic de a reflecta viața, cu lumina și întunericul ei. Mulțam fain de înstelare! | |
| = spunea Tego | Maria Elena Chindea [30.May.23 00:02] |
| într-un poem care-mi plăcu foarte tare, și pe care l-ai înstelat și tu că „o singură dată” e deajuns să trăiești profund o situație anume ca să fi împlinit! Parafrazând cumva, Leonard, aș putea și eu spune că și chiar de ar fi pentru o singură dată rezonanța cu un poem al meu, e suficient să simt rotunjimea clipei! Îți mulțumesc pentru comentariu și urări! Știu că pare că vreau să epatez prin modul meu zăpăcit de a scrie, dar te asigur că e doar o părere! Îndeobște, cel mai scurt drum între 2 puncte este linia dreaptă. Pentru mine este linia curbă sau frântă, arareori dreaptă. Ține de unicitatea fiecăruia, de automedare! Mulțumesc! | |
| = Maria | Stanica Ilie Viorel [30.May.23 00:09] |
| orice aș spune, oricum ar suna, sigur e din suflet, sincer dar! pentru puține texte spun “mulțumesc” | |
| = Ști Dragoș, | Maria Elena Chindea [30.May.23 00:23] |
| am încercat în ultimii ani să-mi mai domolesc limba împușcată, să nu mai fiu bisturiu, să-mi mai rotunjesc colțurile - nu prea-mi iese întotdeauna, dar mă străduiesc. Asta nu înseamnă că dacă mă-ntâlnesc cu o situație revoltătoare, nu-mi fac gura mitralieră. Am un prieten care-mi zice râzând: iar ai dat drumul la șenilete??!!! :) Am cam avut de tras de pe urma atitudinii mele de frondă, dar asta nu prea m-a îmblânzit. Da mai încerc! :) Și încerc să mă cred! | |