| = este | Stanica Ilie Viorel [31.May.23 17:22] |
| o repostare, sau visez? | |
| + când | Stanica Ilie Viorel [31.May.23 17:32] |
| ai revenit pe agonia sau, când te-am întâlnit ai avut ceva intervenții și atunci am citit ce ai mai scris sau, posibil, ai postat ceva… cel puțin, prima strofă, îmi pare că am citit-o, tot la tine ori, ceva asemănător oricum, e un poem care convinge, mă face să simt nevoia să fiu acolo, pe peron, să-mi cer iertare ca și când aș fi vinovat pentru toate suferințele celor cu dus și întors senzația e aceeași, ca după ce citesc Sergentul, a lui Alcsandri eu n-am trăit “aventura” și nici n-am făcut ceva să împiedic astfel de suferințe de acee… | |
| = Rețineri... | Romulus Câmpan Maramureșanu [02.Jun.23 12:03] |
| Drag Ilie Viorel, Te asigur că nu ai visat. După ce am postat (cu rețineri) versiunea originală -de mai jos- a acestui poem, am realizat la recitire/recitiri că am postat de fapt cavalcada de frânturi pe care inspirația mi le pune la dispoziție, pe care conform modalității mele de scriere, le (re)amalgamez în versiuni pre-finale, finale, etc. Reținerile amintite mai sus au originat în dificultatea de a hotărî dacă ”întregul” pe care îl simțeam, trebuie frământat mai departe până la o muzicalitate ritmică ca cea a versiunii finale, sau rămâne în vers alb. Îți mulțumesc din suflet pentru apreciere, pe care mă simt obligat să o onorez cu postarea în acest răspuns a versiunii originale, retrasă cu câteva zile în urmă. Cu respect, rcm ”Mănânc și scriu; plâng... Când m-am născut, mi-a fost întâia țara mea, zăbală; apoi încet mi-a fost căpăstru curs din râuri reci și poate prea devreme strâmbă șa. Încălecat, și scuturat, și rupt la gură, biet armăsar, morman de balegă, uscat. Apoi m-au înnodat împleticit pe lângă iapa mumă, să-nvăț ce-nseamnă bătăturile de plug, ca mai târziu la iarmarocul mânjilor de rasă, să-nvăț îndepărtarea sacului de orz, al lor, și că potcoavele-s încălțămintea robilor. De paști am înțeles că mucegaiul nu-i magiun de prune, după crăciunul mucilor în țurțuri înghețați. Anii s-au dus, irelevant trăgând căruță sau caleașcă, neînțelegând ce caut într-o zi legat la un peron. În întunericul vagonului comun și ceva paie, orbecăind ca unul dintre cei puțini sau mulți, aștept să se oprească trenul într-o gară. E neamul meu ”popor”, sau ”abator”?” ---------------- | |