| = Notiță de lectură | George Pașa [14.Jul.23 19:17] |
| E aici o perspectivă lucidă și poetică asupra dragostei, că despre ea ne spune o voce lirică nonconformistă, care nu uită de cunoscutele afirmații din „Ecleziast” și nici nu le ia în răspăr. După tot acest monolog copleșitor, te întrebi dacă nu cumva textul ar trebui citit în cheie inversă, că perspectiva aceea a iubirii, „disc zgâriat”, pare prea pesimistă, chiar aș lucidă cum e. Un umor foarte amar răzbate din loc în loc: „atunci noi oamenii începem să delirăm, ne-apucă mâncărimile, frisoanele”, „dacă rămâneți singuri vă mănâncă moliile, hai, treceți prin rai, în timp ce pe cealaltă parte joacă box cu cei căsătoriți sau descăsătoriți”, „acolo unde a fost iubire au crescut două cucuie zen”. Ar mai fi câteva corecturi de efectuat: una, în penultimul citat pe care l-am prezentat mai sus, adică fără virgulă înainte de „sau”, „nu mai cred în dragoste” (tu ai scris „numai”), „fugim” (nu „fujim”, fiindcă n-ai utilizat aici limbajul regional). Poate mia sunt și altele neobservate de mine. Că sunt de acord sau nu cu viziunea poetică de aici, nu pot contesta premisele sale estetice. Mă bucură lectura acestui text. | |
| + un text | Ottilia Ardeleanu [14.Jul.23 22:25] |
| frumos, desprins din viața care bate filmul, (auto)ironie, pe alocuti fantezie, pe alocuri întristare, deagostea încearcă totul, devine vinovată de tot ceea ce i se întâmplă omului. felul în care ai ales să te întrebi, să îți răspunzi, joaca aceasta de-a filozofia vieții, toate acestea ți-au reușit. eliminând cele câteva lucruri în neregulă, sesizate mai sus, este un text care merită citit! | |
| + mie îmi pare | Stanica Ilie Viorel [14.Jul.23 22:44] |
| un moment de intensă meditație nici nu-mi pare că s-ar fi străduit autoarea să caute cuvintele (și nu fac referire la superficial, sper să nu fiu înțeles greșit) simt că este un text al zării, s-a uitat un pic peste umăr apoi a văzut forfota din față pare că nu s-a primit îmbrățișarea aceea care ar fi schimbat durerea în dragoste, nu dragostea în durere retorică (sau nu) întrebarea de bază, eu răspund: DA! pe discul zgâriat sunt acordurile dragostei și ale durerii și ce frumos e! (primului meu copil am reușit să-i sugerez următoarea perspectivă: viața omului, cu conștiința durerilor, a morții, a bucuriilor, este un DAR. dacă am primit darul acesta înseamnă că o fi știut el, Universul, de ce) ofer stea pentru că mi-a produs o stare emoțională pe care o caut în texte (culmea, în timp ce citeam și acum, când scriu, TV e pe fotbal…) | |
| + nu am puterea sa justific o stea | Leonard Ancuta [14.Jul.23 23:17] |
| dar trec exact prin acelasi lucru. asa ca imi asum pe post de justificare textul pe care tocmai l-am postat, altfel, dar din acelasi trunchi | |
| = Ar mai fi o corectură, am uitat de ea | George Pașa [15.Jul.23 17:16] |
| Ar mai fi de corectat și aici: „fiecărui om îi e dat” (nu „la fiecare om îi e dat). Știu, se utilizează greșit în limba vorbită forma aceasta. Într-un text cu utilizarea predominantă a oralității ar fi mers; aici, nu prea se potrivește. Oricum, e un text bun, sper că s-a înțeles din ceea ce am scris mai sus. După criteriile mele, chiar e text de remarcat, însă, pentru că mi-ai înstelat recent un text, am ezitat (și bine am făcut!). Oricum, știi că eu sunt mai „zgârcit”, chiar și în frecvența comentariilor. | |
| = Pașa, | Maria Mitea [16.Jul.23 05:08] |
| mă buucră mult cuvintele de apreciere din partea ta, le primesc cu inima deschisă, mai ales că te văd ”zgârcit” din fire, dar ”nu și urât” în plus mulțumiri pentru lecția de gram. recunosc, recunosc, și totuși pentru un text așa lung eu zic că nu e așa de rău, :) scrii bine e ”aici o perspectivă lucidă și poetică asupra dragostei” și mă bucur că mi-am dat voie, am tendința spre a negliga acste aspecte ecleziastice a realității. | |
| = Ottilia, mulțumesc! | Maria Mitea [16.Jul.23 05:13] |
| chiar am scris ca o joacă, și-mi rîde inima când spui că mi-a reușit, :) | |
| = Ilie, tu le simți, | Maria Mitea [16.Jul.23 05:25] |
| adevărat au fost stări de mediție asupra sub. ceva timp în urmă, nu am intenționat să scriu dar a eșit scrisul; am un obicei să stau c-un creion , o foaie și să măzgălesc, sau desenez, și să mă pierd în măzgăleala aia fără nici o intenție, mă relaxez mai degrabă ... iar de ”schimbat durerea în dragoste” sau pe invers, nici adiere, :) poate dacă aveam 16 ani, dar nici atunci nu-mi plăcea să intervin, de fapt și drept îmi place durerea din dragoste, îmi place și dragostea mai jucăușă, aia, a la Cătălin, dar și ailaltă a la Luceafărul, :) Mari mulțumiri și mă bucur că ți-a plăcut! M, | |
| = Leonard, dar din dar se face poezie, | Maria Mitea [16.Jul.23 05:35] |
| Mulțumesc de apreciere și popas! și atâta cât trecem prin ” acelasi lucru”-ri e semn că viața are nevoie de noi, și poezia, am citit ”să te ia dracu” este operă nu glumă, dar vezi ai grijă cu dracu când îl chemi sau îi poemenști numele, dracu aude , că de aia îi zice așa :) spor la scris, ne citim, M, | |