| = Impresie de spontaneitate | Papadopol Elena [23.Jul.23 09:23] |
| Îmi place și acest poem! Este un poem și cu poveste de dragoste, însă, totodată - așa cum observ în poemele dumneavoastră pe care le-am mai citit -, este marcat de imprevizibil și perspectiva realității (cumva o recurență a temei istorice, a ratării, o anumită psihologie existențială...) Cum am spus, îmi place poemul. Am selectat și câteva versuri, care vorbesc, așa, cu glas din cântec de păsări Ziua începe sub nori deși cenușii să tot crească, vrăbii se ceartă ori se bucură ca-ntr-o șatră, un guguștiuc face vocalize lugubre sau vesele, să-l priceapă cum vor și poeții gu-guuu-știuc de parcă ar fi om și suflă în mâinile căuș, Îmi place foarte mult și începutul poemului, însă în versurile Terra încinsă și noaptea, ca un mobil uitat prea mult în priză, ori ca o Electric Machine luând și noaptea foc de-a fost uitată cu ochiurile din ea dată drumul parcată parcă mai trebuie un pic lucrată exprimarea aici: ca o Electric Machine luând și noaptea foc de-a fost uitată cu ochiurile din ea dată drumul parcată un pic reformulate altfel versurile. Electric Machine, pe lângă faptul că sunt termeni exclusiv tehnici, este o sintagmă despre care nu știu dacă a pătruns în limba română ca neologism și dacă i se poate da un articol nehotărât sau hotărât. Dar... poate fi luată drept o exprimare poetică personală... Însă imediat urmează: uitată, dată, parcată și.. nu știu... E un pic mai contorsionată ideea. Eu am înțeles-o | |
| = Papadopol Elena, thank you! | Dragoș Vișan [23.Jul.23 09:55] |
| Am înlăturat partea finală a primei strofe, de la comparația cu mașina electrică. Mulțumesc mult pentru comentarea poemului. | |
| = un... | Miclăuș Silvestru [23.Jul.23 10:31] |
| e în... „întunecarea”... clarifică acest cuvânt. Conținutul textului este plăcut, cu precizări familiale, dar și o tentă politică analizată cu spirit critic. Cred că sistematizarea versurilor ar da poeziei un „aspect” mult mai plăcut, ordonat... Citit cu plăcere! | |
| + cafea turcească | Liviu Nanu [23.Jul.23 10:44] |
| Citit, plăcut. Un discurs frust, curat și sincer | |
| = Domnule Silvestru, | Dragoș Vișan [23.Jul.23 11:45] |
| Corectez acest typo "Întuncarea". Se ia acum Cezar Petrescu de mine, că i-aș modifica titlul capodoperei din toate romanele sale! :) Cât despre sistematizare, nu mai pot. Las această primă variantă scrisă în faptul zilei. Mai am una, a doua variantă puțin mai lungă pe Facebook, tot din începutul dimineții. Mulțumesc mult! | |
| = Dragoș | Ionut Caragea [23.Jul.23 12:29] |
| Am o sugestie la prima strofă. Să înlocuiești "Terra" cu "porțiunea aceasta a Terrei", fiindcă nu poate fi noapte în același timp pe toată planeta. Mai departe ai ghivece în casă. Cred că ghivece e suficient, pt că tu urmează să drschizi balconul, ceea ce sugerează deja locația ta, a ghivecelor...în rest e bine, poemul având stilul tău ba serios, ba jucăuș, punând mereu accent pe mesaj. | |
| = Ionuț Caragea, mulțumesc mult | Dragoș Vișan [23.Jul.23 16:49] |
| Din păcate, prima variantă va fi de neschimbat după ce am mai adus niște modificări. Îmi place așa. Deși sfaturile sunt de luat în seamă, dar rezultatul n-ar mai fi textul originar. Câteodată vrem doar discursul venit din întunericul crăparii de zi, pe lângă perspectiva limitată, a lumii de la țară, tradiționale. Nu mă complic, deși ar fi fost bine și cum zici! | |
| = Liviu Nanu, | Dragoș Vișan [23.Jul.23 16:50] |
| Hotărâtă opinie critică! Mulțumesc frumos! | |
| = se vede că | Stanica Ilie Viorel [23.Jul.23 16:56] |
| ai prins (dacă nu, te-a prins) somnul acela intens, odihnitor este un aer liniștit în textul tău, chiar dacă pe final agață de el, ca un scai, manifestul de data asta revolta este exprimată fără acel elan tropăitor, ci este mai mult o observație, cât să fie acolo, să arate că nu ai uitat de această temă, dar să nu strice peisajul descris plăcut textul tău | |
| = Mulțumesc, Ilie Viorel, poemul e și conversație pe orice temă (socială) | Dragoș Vișan [23.Jul.23 20:25] |
| În constantă egală măsură, ca într-un film western, dau și în ruși, și în americani, în toate producțiile mele lirice. Și numai când mă oftică atitudinea unora prea mult îi înfierez separat. Aceasta e viața, îi înjur căci ne mănâncă zilele. Nu uita, Ilie Viorel, să dai în versuri și tu un șut unui cowboy, un pumn unui rus. Căci altfel ne consumăm degeaba, în noi. Ne ușurăm sufletul așa. Ca haiducii! Tema socială nu e caducă nici pe stradă, nici în literatură, dacă protestul păstrează acel deziderat estetic, uneori unit cu impactul etic la receptare. Poemul poate fi receptat și ca îndrumar moral, din entuziasmul cititorului ce descoperă afinități mai extinse cu eul liric. | |
| + “Ziua începe sub nori“ | Zavalic Antonia-Luiza [23.Jul.23 22:38] |
| Un poem deosebit de frumos, îmi place în special căldura din sânul familiei. Aici familia este ca un sanctuar, un loc al dragostei care crește netulburat de restul lumii. Acest sentiment se numește fericire adevărată. Cu bucuria lecturii, Antonia. | |
| = Antonia-Luiza, | Dragoș Vișan [24.Jul.23 00:26] |
| Ce frumos sună și "viața începe sub nori", dacă este să mă iau după comentariul abis primit. Mulțumesc din inimă și pentru stea, | |
| + Da | Leonard Ancuta [24.Jul.23 10:14] |
| Iata un poem. Ai un discurd f curgstor, idee, miza, citesc cu placere aceasts felie de tomp, pusa cu inima. | |
| = Thank you! | Dragoș Vișan [24.Jul.23 11:01] |
| Mulțumesc, Leonard, pentru aceste cuvinte spuse atât de direct, de sincer. | |