| = Elena | Stanica Ilie Viorel [05.Aug.23 16:37] |
| “sunt diferite” de ce ar fi nevoie să se spună asta? îmi scapă sensul dimineții albe pentru a putea înțelege diferența între limpede de la apus și alb (care ar fi ceva tulbure, fiind diferit), probabil indiciul există și nu-l observ, sau ar trebui oferit de autoare “În inimă, același sânge fierbinte. Și-un țărm mă leagă de tine. Mâini calde îmi urcă în suflet și înțeleg că lumile noastre nu sunt la ani distanță.” când se întâmplă acestea? seara, dimineața, și seara și dimineața? se sugerează faptul că oricât de diferite sunt, apusul și răsăritul, fie seară, fie dimineață, în mine rămân neschimbate trăirile, sentimentele față de tine, de aceea te voi simți mereu aproape? întrebări care pot fi privite în sens retoric, dar pot fi primite ca o opinie spor! | |
| = Sub semnul întrebării retorice | Papadopol Elena [06.Aug.23 09:12] |
| Ilie, am dat importanță acestor realități: atât apusul, cât și răsăritul sunt două momente magice, dar unice, diferite. Versul acela este un prag. Este un vers de tranziție. Insistă pe reflectare. Pauză. Un nou orizont se naște. Spatiul acesta este continuu; vezi răsăritul, într-o prelungire a apusului. Albul sugerează nu doar puritatea, ci și starea de increat. Îți mulțumesc pentru reflectare, pentru idee... chiar mi-a atras atenția dacă e bine plasat acolo acel vers... | |
| + Poem în care planul maritim și cel celest au metamorfoză dublă | Dragoș Vișan [06.Aug.23 09:55] |
| De la postarea sa mi-a plăcut acest poem, îndelung meditat. Contemplarea țărmului și a preschimbării cerului. Metamorfoză dublă zilnică la crepuscule. Senin ceresc. Apoi mărturisirea sinceră, către iubit, Dumnezeu, orice liman exterior simțit apropiat: "În inimă, același sânge fierbinte. Și-un țărm mă leagă de tine." Discursul are ceva epistolar, intim, telegrafic sau rapid transmis. | |
| = Domnule Dragoș Vișan, | Papadopol Elena [06.Aug.23 19:19] |
| Vă mulțumesc, cu recunoștință, pentru interpretarea poeziei. Nu caut cuvinte pompoase. Vă spun, din suflet, că mi-a plăcut. Pentru mine a fost o zi obositoare , însă am primit acest comentariu ca pe un dar. | |
| + distante | Claudiu Tosa [07.Aug.23 02:23] |
| E genul de micropoem care fie te prinde, fie nu. In cazul de fata, pe mine m-a prins, cu o exceptie: versul "sunt diferite" poate fi sters. El e o concluzie incipienta a unui lucru care oricum se subintelege din combinatia versului 1 si a versurilor 3 si 4. Asadar, nu e nevoie sa explici ceea ce deja e evident. Altfel, textul poate fi privit ca o calatorie interioara catre sensurile transcendentale ale existenței. Primul vers ne introduce in dualitatea apus-rasarit, sugerand ciclicitatea timpului si alternanța dintre lumina si intuneric, dintre cunoastere si mister. Un fel de joc continuu al opozițiilor care definesc conditia umana prin care omul se cauta si se redefineste. Referindu-ma strict la urmatoarea dualitate, anume seara limpede si dimineata alba, limpezimea serii si albul diminetii sunt o aluzie la puritate, reinnoire si eliberarea de povara trecutului. Alb si limpede sunt atribute ale inocentei, ale inceputurilor si sugereaza un nou inceput in căutarea de sine. Sarind direct la finalul textului, ultimul vers, "lumile noastre / nu sunt la ani distanta" dezvaluie esenta cautarii: ideea de proximitate spirituala in ciuda vastitatii universului. Distanta nu este fizica, ci una a inimilor si a spiritelor. Intr-adevar, e un text simplu, dar simplitatea sa e frumoasa. | |
| = Domnule Claudiu Toșa | Papadopol Elena [07.Aug.23 10:46] |
| Vă mulțumesc mult pentru această frumoasă interpretare. | |
| = doamna Elena fiţi atentă la comentariul meu | Ionut Caragea [07.Aug.23 11:15] |
| În primul rând, mă bucur să vâd că unii s-au pus pe treabă, nu le dau numele. Textul este splendid, antonimic la structura lui de rezistenţă. Două lucruri trebuie să revizuiţi: Și-un țărm mă leagă de tine. / Şi ţărmul ce mă leagă de tine. Acordaţi, în acest fel, mai multă importanţă ţărmului. A doua chestie: Mâini calde îmi urcă / în suflet și înțeleg că verbul şi înţeleg e nepoetic, zgârie urechea acolo e vorba de o simţire profundă, a mâinilor calde, mult mai profundă decât înţelegerea. Deci, verbul simt e mai potrivit. Şi la final se impune un vers corelativ. Distanţa una de cealaltă sau de cineva anume? aş veni cu o exprimare mult mai poetică: nu sunt distanţate de anii lumină şi astfel intervine şi transcendentul în ecuaţie! ZBANG! | |
| = Domnule Ionuț Caragea, | Papadopol Elena [07.Aug.23 12:35] |
| În primul rând, vă spun că și eu mă bucur, și eu rezonez cu ceea ce ați spus dumneavoastră. Aceste dialoguri constructive (aflate la antipodul celorlalte) impun atenția, reflecția personală către scrierea celuilalt (autor, coleg de condei, în acest caz). Acești oameni, autori care vor sa facă parte din echipa de profesioniști, prin efortul lor creator, sunt rari. Dar eu sper să fie din ce în ce mai mulți. Vă mulțumesc nespus pentru forma finală a poemului. Ar arăta așa: Te caut Privesc apusul și răsăritul. O seară limpede și-o dimineață atât de albă. În inimă, același sânge fierbinte. Și țărmul ce mă leagă de tine. Mâini calde îmi urcă în suflet și simt că lumile noastre nu sunt distanțate de anii lumină Este genială! Dar această genialitate a poetului Ionuț Caragea am recunoscut-o mereu... Nu mai dau exemple, pentru că... iată acea fină ingeniozitate despre care vorbeam. | |
| = da | Ionut Caragea [07.Aug.23 12:46] |
| poemul este o bijuterie! | |
| = să îmi fie iertată intervenția distructivă | Stanica Ilie Viorel [07.Aug.23 13:14] |
| inițial am oftat, apoi am zâmbit “Aceste dialoguri constructive (aflate la antipodul celorlalte)” “Stanica Ilie Viorel [05.Aug.23 16:37] “sunt diferite” de ce ar fi nevoie să se spună asta?” “06.Aug.23 09:12] Ilie, am dat importanță acestor realități: atât apusul, cât și răsăritul sunt două momente magice, dar unice, diferite. Versul acela este un prag. Este un vers de tranziție. Insistă pe reflectare. Pauză. Un nou orizont se naște” păstrând versul “sunt diferite” nimic din limpede și alb nu se mai lega. eliminarea (dacă s-ar fi acceptat la momentul intervenției lipsite de genialitate- chiar trebuie să fii un geniu să observi asta?- dar fiind și una deloc constructivă) acelui vers ar fi condus la celelalte ajustări care ar fi venit de la sine, ori poate sub observația atentă a unui cititor- asta ca să nu neg meritul intervenției lui Ionuț ce anume din ce am oferit ca părere nu s-a dovedit a fi constructiv. ciudată exprimarea | |
| = şi eu sper ca toate discuţiile | Ionut Caragea [07.Aug.23 13:18] |
| acelea aiurea, să ducă în direcţia bună. Altfel, ne îmbolnăvesc pe toţi. Mă uitam la mentalitatea utilizatorilor de pe Oasis des artistes, unul dintre cele mai mari siteuri de poezie din Franţa. De când sunt acolo, nimeni, niciodată, nu s-a legat de vreun autor, nu a făcut atacuri la persoană, nu a folosit limbaj agresiv, jignitor. Din contră, se caută frumosul din texte, se caută înţelegerea textelor, se caută punctele de rezonanţă. Şi tot acolo există nişte editori foarte activi, foarte vigilenţi, care nu permit nicio deviere. Nici a utilizatorilor şi nici a celor din echipa editorială. Avem de învăţat enorm de la cei de afară din prisma acestei mentalităţi. În privinţa talentului, pot spune că stăm, totuşi, foarte foarte bine. Chiar mai bine decât ei, fiindcă suntem măcinaţi de foarte multe probleme, de condiţiile sociale etc et. Felicitări şi mult succes! | |
| = Ilie | Ionut Caragea [07.Aug.23 13:20] |
| Cred că doamna Elena s-a exprimat greşit. Era vorba, probabil, de alte discuţii de pe site, nu de discuţiile de sub acest text. Eu consider că toate comentariile de sub textul de faţă au fost extrem de constructive. | |
| = Ilie | Papadopol Elena [07.Aug.23 13:31] |
| Ai înțeles greșit, din vina exprimarii mele. Eu țin foarte mult la observațiile tale, la comentarii... Asa cum spune domnul Ionuț, m-au afectat și pe mine alte comentarii de pe site, dar... totul a trecut. Sa fim sănătoși și sa comentăm frumos, constructiv! | |
| = Mulțumesc domnule Ionuț pentru intervenție | Papadopol Elena [07.Aug.23 13:35] |
| Și MULȚUMESC FOARTE MULT TUTUROR care îmi aduc comentarii textelor, cu opiniile sincere ale dumnealor. Sa știți că îmi este foarte folositor acest lucru. | |
| = cu plăcere | Ionut Caragea [07.Aug.23 13:44] |
| şi ar fi frumos să vă dea editorii şi steaua roşie înapoi, deoarece aţi ţinut cont de comentariile constructive şi aţi dus textul la un nivel superior. Aşa mi s-ar părea corect. | |
| = atunci chiar sunt naiv | Stanica Ilie Viorel [07.Aug.23 13:48] |
| nu îmi imaginam că pe o discuție punctuală se fac trimiteri la alte subiecte cui folosește? tot punem paie pe foc? am înțeles acum despre ce este vorba spor! | |
| = de fapt, daca citesc cu atentie | Ionut Caragea [07.Aug.23 14:03] |
| dv ati spus foaret clar in comentariul dv nr 1 la mine "aceste dialoguri constructive" Este clar ca era vorba de toate dialogurile de sub postare, fiindcă cu mine nu aveaţi decât un singur dialog, iar celelalte dialoguri, prin excludere, nu erau sub această postare. Iata, ca se poate face o analiza fina si pe comentarii, ca sa nu mai existe interpretari. Am fost cu totii obositi, afectati, dar lucrurile se vor schimba in bine. Eu asa simt. Numai de bine! | |
| = Ilie, iti raspund eu la intrebare | Claudiu Tosa [07.Aug.23 14:50] |
| Trimiterile la alte subiecte ii folosesc lui Ionut Caragea, care doreste atentie, provocand astfel fel de fel de discutii interminabile si insignifiante despre diferite subiecte in subsolul altor texte, dorind astfel, intr-o incercare absurda, de a se „impune” ca SME (subject matter expert) pe poezie.ro, crezand ca asta ii va spori popularitatea (inexistenta oricum). Spre exemplu, afirmatia din primul sau comentariu „vad ca unii s-au pus pe treaba”, este o aluzie la mine - pe care o ignor - din care spera iar sa scoata o polemica. Actiunea e similara cu complexul salvatorului: pui foc apoi te oferi sa salvezi oamenii din incendiu. Sfatul meu e sa stai pe margine si sa ignori. Timpul le cerne dar le si aduna pe toate fix acolo unde le e locul. | |
| = chiar eram pe margine | Stanica Ilie Viorel [07.Aug.23 15:02] |
| dacă intuiam că se face trimitere la altceva decât textul și comentariile din această pagină nu aș fi intervenit acum chiar îmi pare rău că am făcut asta m-am retras din acea “dezbatere” fără sens eu ofer păreri pe texte, nu îmi permit să interpretez omul din spatele textului, chiar dacă sunt autori care se așează ostentativ în fața textelor, privesc dincolo de ei | |
| = Dragi poeți, | Papadopol Elena [07.Aug.23 15:34] |
| Vă rog, încetați! Nu ne putem pierde vremea asa, la infinit, prin răspunsuri la răspunsuri și despicarea firului în patru, cum se spune. Din aceste discuții nimeni nu se alege cu nimic bun. Din contră. Dumneavoastră sunteți potriviți să faceți comentarii pe texte, să descoperiti sensuri, mistere... Eu acest lucru îl apreciez la dumneavoastră și până la urmă aceasta este originalitatea cu care vă desfășurați activitatea aici, pe site. Vă rog, din suflet, să încheiem aceste discuții. Sunteți valoroși toti și acest lucru îl susțin prin faptul că am citit si comentariile dumneavoastră foarte bune la la poemele de pe site. Vă răspund tuturor și vă doresc numai bine! | |
| = Ilie | Ionut Caragea [07.Aug.23 15:45] |
| foarte frumos din partea ta că oferi păreri pe texte, fără să interpretezi omul din spatele lor, indiferent cum este el, nebun, megaloman, activist, drogat, beat etc etc. Textul e un dar divin, menit să-l mântuiască chiar şi pe cel mai păcătos dintre intermediarii dintre Marele Creator şi public. Criticii literari tocmai asta fac, judecă opera literară, fără să dea verdicte despre patalogiile autorilor, fără să facă afirmaţii despre psihicul lor, megalomania lor etc etc. Eu mă bucur Ilie, că de-a lungul anilor, încă din 2005, ai comentat textele mele şi nu ai făcut referiri deviante la mine, ce ţin de lucruri care nu au legătură cu textul în sine. Pentru asta ai toată stima mea. Problema se pune cu ăştialalţi care s-au cramponat de personalitatea autorilor, de orgoliile lor, nereuşind niciodată să treacă de aceste bariere, pentru a aprecia un text, pentru a găsi frumosul dintr-un text. Ori eu ştiu că orice om e deranjat de lucrurile pe care le regăseşte despre sine în ceilalţi. Doar psihologii spun foarte clar că "Proiecţia este un fenomen fascinant, despre care cei mai mulţi dintre noi nu am învăţat în şcoală. El este un transfer involuntar asupra altora al comportamentului nostru inconştient, astfel încât ni se pare că aceste caracteristici există cu adevărat în ceilalţi oameni. Când suntem neliniştiţi în privinţa emoţiilor noastre sau a unor părţi de neacceptat din personalitatea noastră, noi atribuim aceste trăsături obiectelor exterioare şi altor oameni – din cauza unui mecanism de apărare." Eu, Ilie, recunosc că am bubele mele, defectele mele, recunosc că sunt orgolios, mândru, că-mi place uneori să mă laud cu realizările mele", dar cum rămâne cu aştia care fac pe sfinţii, pe autoritarii, pe ăştia care nu au îngăduinţă faţă de ceilalţi şi caătă mereu să îţi atragă atenţia despre lururile pe are le faci? Răspunsul îl dau tot psihologii: "De exemplu, când nu avem prea multă îngăduinţă faţă de ceilalţi, suntem dispuşi să le atribuim lor acest sentiment al propriei noastre inferiorităţi." Aşadar, Ilie, eu mă bucur că reuşeşti să treci peste aceste bariere. Mai mult de atât nu vreau să zic, să nu se supere unii. Îmi cer scuze doameni Elena pentru deranj. | |
| = Domnu Ionuț | Papadopol Elena [07.Aug.23 15:58] |
| Nu mă deranjează niciodată prezența dumneavoastră pe pagina mea. Este o onoare pentru mine! | |
| = Si totusi eu o sa ma opresc | Ionut Caragea [07.Aug.23 16:00] |
| si nu o sa mai deranjez cu supararile mele acumulate in timp. Am incheiat, aici, sub textul dv. | |
| = Eu nu-mi amintesc | Papadopol Elena [07.Aug.23 16:10] |
| domnule Ionuț Caragea să fi deranjat dumneavoastră pe mine sau altcineva cu supărările acumulate în timp. Vă doresc numai bine! | |