| = nu e de personale acest text | Ionuţ Caragea [23.Aug.23 14:15] |
| e poezie pura! Iar primul vers face trimitere la Biblie, la acel Cauta si vei gasi! Cauti raspunsul intrebarilor, te descoperi, te redescoperi, te redobandesti! Avem si o geometrie barbiliana in poem, avem delimitari metafizice, cuprinderi si necuprinderi. Ramurile pot fi personificari, umbra poate fi o absenta fara chip, o existenta difuza, obscura, in spatiul amintirilor despre un el, despre o ea. Copacul este speranta, pasul, unul mic pentru omenire, unul mare pentru calatorul dimensiunilor absolute, este raspunsul la toate intrebarile, calea catre dragostea la unisson. Ilie, Ilie... nume ce nu a cunoscut moartea pe pamant si nici in ceruri, intrebandu-se, mereu, cand e ziua lui... | |
| = ia uite | Stanica Ilie Viorel [23.Aug.23 23:12] |
| am mai dibuit un comentariu mulțumesc | |
| = mai tii minte, Ilie | Ionuţ Caragea [24.Aug.23 08:30] |
| cand te plangeai ca lasi comentarii elaborate pe texte, la care ti se raspunde cu un sec multumesc, iar altii beneficiaza de mult mai multa atentie in raspunsuri, ca si cand ei sunt mai importanti decat tine? Vrei sa iti dau copy-paste? Oricum, eu nu ma supar, esti ocupat cu ghicitorile. Se vede si in raspunsul de fata, ai dibuit un comentariu! Felicitari! N-o sa te mai deranjez. | |
| = nu spuneam asta Ionuț | Stanica Ilie Viorel [24.Aug.23 08:59] |
| ci că autorul mulțumea sec unora, iar altora le explica cât de important este comentariul lor pentru ei, ca și când al celorlalți ar fi fost egal cu zero în cazul de față nu aveam ce să compar pentru a produce o astfel de gafă fiind ora târzie, caut să mă relaxez, nu mai intru în analize, de aceea și prefer dialogul relaxat pe acele ghicitori comentariul chiar l-am dibuit, în sensul că întâmplător am dat de el în fapt, mi-am zis să verific ultimele texte să nu-mi fi scăpat vreun comentariu la care să nu ofer un răspuns și chiar nu știu ce aș putea răspunde la un astfel de comentariu decât un sincer mulțumesc repet: este singurul comentariu pe text, unul care apreciază textul și orice interpretare a mea nu ar face (în înțelegerea proprie) decât să par lipsit de modestie probabil că te stresează închiderile astea de lună (24-25) altfel nu înțeleg de ce ești atât de încordat | |
| = mai mult de atât | Stanica Ilie Viorel [24.Aug.23 09:18] |
| cred că la asemenea comentarii elaborate dialogul ar trebui să se poarte între comentatori. pentru că este o analiză pe text care chiar nu permite unui autor să adauge sau să intervină decât cu un simplu mulțumesc interpretarea cititorului nu ar trebui influențată de autori, cel mult poate fi subiect de dezbatere între cei care au ceva de spus pe caz spor! | |
| + Un "Călător" spre... sublimul filosofic și poetic prin contemplație | Dragoș Vișan [24.Aug.23 09:26] |
| Fără să citesc din dialogul comentatorilor de dinainte, remarc un micropoem de meditație, marca deja înregistrată, în stil inconfundabil Stănică Ilie Viorel, pe tema poetică a cunoașterii de sine, a descoperirii frumuseții morale kantiene, sub frumusețea cerului diurn sau nocturn, "înstelat". O revărsare de sentimente nu găsim direct exprimată. Luciditatea tristă determină pe eul liric îngândurat să înceapă discursul său ca un filosof: "te-ai redobândit prin întrebări, e un fel de a spune". Acest incipit liric aduce în discuție faptul că orice supoziție a filosofului, orice afirmație a artistului poate fi și contrazisă, iar verificarea stadiului de înaintare în înțelepciune... cu atât mai mult, totul fiind relativ, totul fiind și o simplă impresie, nu convingere permanentă. Urmează, prin sugestii, o comparare a sevei din lumea vegetală, a nervurilor frunzelor cu energia depusă de om, prin vizibilitatea venelor prin piele, părând "albastre", la fel de nobile, prin muncă și cunoașterea lumii: "ai lăsat liniile albastre să prindă conturul frunzelor pe măsură ce acestea tăiau orizonturi, iar tu, cu propriile linii desenai". Ne aducem aminte și de Arhimede, studiind în gând legile naturii prin scrijelirea cercurilor pe nisip, pe timpul atacului asupra Siracusei. Tropii se contopesc și ei, dinspre personificarea simbolică a "liniilor albastre", a "contururilor frunzelor". O lume mai mult a ideilor primordiale, de la Platon, dar și o testare prin ochii unui om de știință a lumii văzute, în toate articulațiile sale atât de minunat făurite în "ille tempore", în atemporalitatea pregătită să devină timp și devenire. Cele mai incitante spre meditație sunt versurile independente ale micropoemului: "alte frunze, alte orizonturi doar ramurile lipseau, și umbra". De fapt, un itinerar al cunoașterii de sine și a universului, a naturii întregi, fără ca eul liric adolescent, tânăr, matur să-și ascundă fața, într-o observare atentă a realității, dublată și de răgazuri contemplative, gustarea clipelor fericite. Finalul micropoemului arată clar apetența eului liric spre solilocvii, îndrăgirea postblagiană-nichiteană a oricărui "copac", receptarea verdelui cu puterea regenerării lumii, a autovindecării ce poate fi transmisă și omului înțelepțit, prin spiritul natural curățit de balastul ființării, chiar prin artă și filosofare: "pasul către celălalt copac l-ai ales urmând zborul răspunsurilor purtate de vânt către o altă împreunare". | |
| = Provocare | Dragoș Vișan [24.Aug.23 09:30] |
În ultima strofă, memorabilă, eul liric se unește involuntar (fără nicio premeditare, fără gând precis, doar sub o mare inspirație-revelație) cu unul al unei vietăți supraomenești, duhul inconștientului jungian colectiv, il Separatio. Iată cum se poate atinge fără voie sublimul în poezie. Îi las pe cititori să continue interpretarea superbului micropoem. Eu am trasat doar niște linii secunde, interpretative, nu neapărat de ordinul criticii literare tradiționale, sobre, ci mai mult în stilul eseisticii de ordin critic și literar, într-un început de jurnal de lectură pentru cenaclu. | |
| = erată | Stanica Ilie Viorel [24.Aug.23 09:33] |
| iar altora le explica cât de important este comentariul lor pentru el*, ca și când ale* | |
| = acu’ ce să mai zic? | Stanica Ilie Viorel [24.Aug.23 09:42] |
| pot spune doar că mie mi-ar trebui un car de lectură să ating intenționat substraturile pe care tu, Ionuț, și Dragoș le-ați remarcat fie și la nivel de simbolistică nu sunt eu chiar ăla care nu a citit deloc și probabil ceea ce scriu sunt ecouri ale unor lecturi care au sădit starea meditativă ca apoi să rodească asemenea texte nici nu sunt un inocent și nici naiv, cum îmi spunea Claudiu… și chiar mi-aș dori să pot să fiu astfel, deloc alterat trec printr-o perioadă în care doresc să învăț, printre altele, să fiu îngăduitor m-am încărcat (sau poate m-am lovit) în viață de prea multă răutate de joasă speță, de maidan… deci, mă mulțumesc să vă mulțumesc pentru cuvinte | |
| = Nu-i nimic descurajator să stai strâmb și să judeci drept, și-n ploaie. | Dragoș Vișan [24.Aug.23 09:56] |
| Ești într-o stare de Grație lirico-filosofică, Ilie Viorel! Stai așa, ca Ilie Moromete. Stai bine. Cu plăcere. Mergi pe liniile acestea, verzi-albastre, ale frământărilor adânci, ale întrebărilor precum Ilie Moromete, precum un cetățean aproape condamnat să îl doară înfiorător decăderea umană, neobservarea actuală a unor revirimente culturale naționale notabile. Poate Agonia aceasta va aduce totuși ceva nou. O iubire de înțelegere și artă adevărată. Nu zic că nu a fost și artă multă mai nonconformistă, rebelă și șucăreală zadarnică în ea. Filon artistic dublu: apolinic și dionisiac agonal. Așa ar fi normal. Unii se înscriu fără voie în primul. Ceilalți, programatic și instinctual în cel de-al doilea. Două mănunchiuri de talente, orientate diferic, însă sper către o destinație bună, a esteticului pur, valoros. | |
| = ce te faci cu ăsta | Stanica Ilie Viorel [29.Aug.23 21:30] |
| Ioane (???) | |