| = cel mai mult | Ștefan Petrea [08.Sep.23 06:42] |
| îmi place a doua strofă... Şi finalul e izbutit... Un poem molcom şi alinător... | |
| = La mulți ani! | Stanica Ilie Viorel [08.Sep.23 07:37] |
| Ție și tuturor Mariilor… *** ce dor! frumos ai spus la final! | |
| = Se mai poate cizela | Ionuţ Caragea [08.Sep.23 08:06] |
| În primul rând, La mulți ani! Poemul e frumos, dar mai trebuie cizelat un pic. Are prea multe pronume relative în construcție. Se pot concentra astfel: ce-au stafidit / stafidite; care au ajuns / ajunse; ce m-au umplut / umplându-mă; care-mi curge / curgând. | |
| = Mulțumesc mult | Maria Elena Chindea [08.Sep.23 10:10] |
| Ștefan de empatie și semn. Așa l-am vrut, molcom! | |
| = Mulțumesc Tego de urări | Maria Elena Chindea [08.Sep.23 10:14] |
| și semnul lăsat! O bucurie prezența ta, întotdeauna! | |
| = Am fost prea focalizată pe idee | Maria Elena Chindea [08.Sep.23 10:20] |
| Ionuț, și nu am sesizat abundența pronumelor! Mulțam pentru observație. Deocamdată am folosit în mare parte sugestiile tale! Dar o să mă mai gândesc ce mai pot schimba! Mulțumesc de urări! | |
| + recomand | Stanica Ilie Viorel [08.Sep.23 17:19] |
| “smulge-mi mamă din artere săruturile care m-au sărit îmbrățișările stafidite în sâmbur toate vorbele de iubire ajunse morminte umplându-mă de pietre și cimitire „îmblânzește” mamă vremea iată cum curge în vene ca un fluviu de stele și de piroane în zare se transcrie pe curat un univers mamă din care tu lipsești eu caut un pântec să mai dospesc” *** am revenit la text pentru că îmi era pe suflet atât de mult mi-a plăcut încât m-a inspirat la o imagine proprie și am “dospit” ceva nu știu dacă este “cinstit”, dar rămâne între noi:) dar, cinstit este să recunosc că am scris inspirat de textul tău îl voi posta și îl vei recunoaște *** am eliminat prima strofă pentru că trebuie să înțeleg semnificația | |
| = din punctul meu de vedere, poate și al altora, | Maria Elena Chindea [08.Sep.23 19:02] |
| nu știu, celebra carte „Micul prinț” face cât o bibliotecă de tomuri de filozofie. Simboluri peste simboluri îi dau o viață specială. Dacă ar fi totuși (prin absurd) să o reduc la un cuvânt, acela ar fi: „îmblânzește-mă”! Pentru că întreaga floră și faună a planetei aceleia striga fără sunet: îmblânzește-mă! Această covârșitoare dramă (travestită intr-o poveste de copii) a dezrădăcinatului nu se poate vindeca de durere decât îmblânzind întreaga creație care-i respiră alături. Planeta aceea este planeta noastră care a uitat puterea îmblânzirii. De-aceea sunt călăi și victime pretutindeni! Aceasta este semnificația primei strofe! Mulțumesc pentru interpretare și înstelare, Tego! | |
| = înțeleg | Stanica Ilie Viorel [08.Sep.23 20:49] |
| nu am citit cartea am văzut acum un rezumat pe net | |
| = Tego, ai ocazia să citești cartea | Maria Elena Chindea [08.Sep.23 22:09] |
| chiar de la noi de pe site. Ți-o recomand cu căldură, cred că se potrivește perfect personalității tale. Cel puțin atât cât te-am „citit” eu aici pe site. https://www.poezie.ro/index.php/prose/149830/Micul_Print | |
| = Maria | Stanica Ilie Viorel [08.Sep.23 22:15] |
| Mulțumesc! așa voi face | |