| + De astăzi, de echinocțiul. Mai e necesară cizelarea formală pe alocuri. | Dragoș Vișan [23.Sep.23 15:36] |
| Prima parte a poemului confesiv este mai reușită decât cea de-a doua. Este pe motivul echinocțiului de toamnă, însă "butadă de mascaradă", "bune de căpcăune", "nici iadul nu scapă mai încolo", "timpul își face de cap peste tot ce netot/ nu știu între noi care e zi care e noapte" chiar nu mi se par secvențe lirice prea reușite. Au ceva fascinant totuși. Prea multe idei pe vers. Fragmentare discusivă, spre densificarea mesajului transmis. Această tehnică poetică e bună, postmodernă, postavangardistă. Dar merită cizelare formală, o atenție mărită. Pentru tentativa de a face un poem perfect despre echinocțiul acesta acord stea. | |
| = Remarc | Ionuţ Caragea [23.Sep.23 15:44] |
| preocuparea pt rima interioară,mergându-se pe urmele magice ale inegalabilului Poe, îndrăgostit de Lenore... A fost premediat sau nu? Nerver mind, nevermore, e echonocțiu, consubstanțialitatea dictează. Nu dau stea pt că magistrul Poe ar vrea mai nult, dar apreciez textul... | |
| = "discursivă", nu "discusivă" | Dragoș Vișan [23.Sep.23 16:33] |
| Am o greșeală: "discusivă". My mistake! Exact, în acele versuri c-o alungire programatică se încearcă deprinderea cu rima interioară. Pretențios procedeu formal ultramodern. De fapt nici nu-i decât o cochetărie superbă a verslibrismului cu... poezia având prozodie clasică. E un "adio arme prozodice vechi". | |
| = Mulțumesc | Ottilia Ardeleanu [23.Sep.23 21:10] |
| redactorului care a recomandat textul de față, cu bucurie! Dragoș Vișan, Ionuț Caragea, mulțumesc pentru interes. | |
| + baobabul supravițuitor | Cristina-Monica Moldoveanu [23.Sep.23 21:24] |
| Ottilia, te recunosc din nou ca poetă a pastelurilor despre anotimpuri sau a sărbătorilor mai importante - se resimte o vârstă mai matură, și poate colții unei singurătăți interioare. Lumea ta conține gaițe - care își merită soarta, dar palatele zidite peste tine sunt din vise curate și pot să te protejeze - chiar dacă zilele scad, nopțile cresc, dar asta înseamnă că Dumnezeul din ceruri (poate există, măcar ca android superstar) are timp mai mult să ne însenineze pe noi, cei care încă visăm. | |
| = Cristina, | Ottilia Ardeleanu [23.Sep.23 22:02] |
| bucuroasă de a te găsi în pagina mea cu un comentariu atât de simțitor. Pe mine toamna mă face neom, dacă pot spune așa. Toamna la mare este și mai specială :). Mulțumesc ție! | |
| = interesantă | Stanica Ilie Viorel [23.Sep.23 22:07] |
| tehnica despre idee, cap- coadă, frumos spus ceea ce este plăcut în ceea ce scrii (mai ales) este vizibilitatea spor! | |
| = mulțumesc mult, | Ottilia Ardeleanu [23.Sep.23 22:11] |
| Tego, știi că apreciez opiniile tale. spor și ție! | |
| = Doar o impresie | George Pașa [24.Sep.23 18:30] |
| E un text bun. Cuvântul „combatante” mi s-a părut inadecvat în context. | |
| = George, ai | Ottilia Ardeleanu [24.Sep.23 19:08] |
| dreptate, doar că așa este contextul, uneori mai intervin și cuvinte care par să zgârie, dar au rostul lor. Mă bucur să fii aici și mulțumesc. | |
| = așteptare | Nincu Mircea [08.Nov.23 22:40] |
| un text scris „dintr-o suflare”. un alt fel, original, de a scrie despre ce înseamnă poietic. lirica răzbate din fiecare clipă trăită, experimentată. poemul e viu pentru că surprinde pieirea momentului. undeva însă, în viziunea mea, eternitatea așteaptă. | |
| = Vă mulțumesc, | Ottilia Ardeleanu [09.Nov.23 10:03] |
| stimate domn, pentru comentariul aplicat. | |