| + Stringuri pastelate... | Emilian Lican [02.Oct.23 12:21] |
| Lecturând m-am transportat în trecutul lui nea Ilie iar tabloul din final mi-a lăsat un fior plăcut de lectură: ,,Ilie mai ține minte doar că luna era în noaptea aia la fel ca pe vremea lui galbenă ca o mămăligă" | |
| = luna galbenă ca o mămăligă | Stanica Ilie Viorel [02.Oct.23 13:16] |
| nu știu dacă am scris asta, dar o văd astfel altfel, mi-ar plăcea să cred că nu ai ales întâmplător numele personajului că, deh, și eu aș fi furat mirese:) spor! | |
| = Emilian, nu e chiar pastel, nici douămiistă, e doar | Ionuț Georgescu [02.Oct.23 13:36] |
| un exercițiu al memoriei | |
| = Când mi te adresam cu "Ilie", mă gândeam exact la personajul | Ionuț Georgescu [02.Oct.23 13:38] |
| ăsta, e real și povestea e reală... | |
| = Când mi te adresam cu "Ilie", mă gândeam exact la personajul | Ionuț Georgescu [02.Oct.23 13:38] |
| ăsta, e real și povestea e reală... | |
| = Ionuț | Emilian Lican [02.Oct.23 13:52] |
| Sincer îți spun că așa am citit lecurând textul: ,,căruța mirosea a fân", ,,o căruță cu obada de fier la roată și o iapă chioară", ,,o farfurie mare de fructe ciudate în față", etc. Acum că nea Ilie este un personaj principal amuzant de real și probabil un țăran veșnic îndrăgostit, mă duce cu gândul de la pastel la un film noir... Îmi place foarte mult această compunere! | |
| = Cu stimă pentru nea Ilie! | Emilian Lican [02.Oct.23 14:20] |
| Ce putea să țină minte Ilie decât mămăliga cea frumoasă, aurie care este la fel de bună și în timpurile noastre moderne!? Dacă ar fi fost pasionat de portocale și tot nu s-ar fi potrivit mai bine în text deoarece sunt mai mici... Așa îmi închipui mai bine cam ce fel de Lună era într-un retro nuanțat de aburul ușor-sepia... | |
| = Emilian, voiam să intitulez tetul -" Jana, fata lui Ilie," | Ionuț Georgescu [02.Oct.23 14:28] |
| dar m-am gândit că mai există și "Jean, fiul lui Ion" și am renunțat. Mai erau lângă portocale și kiwi. O să-i transmit din stima ta când îl voi întâlni | |
| = Părere | George Pașa [02.Oct.23 18:48] |
| Mi-a plăcut textul pentru anecdotica sa și umorul implicit. Sigur, textul e la „personale”, altminteri aș fi zis că e prea puțin pentru fi și poezie. Luna aceea galbenă ca o mămăligă e un clișeu, dar poate că ai folosit intenționat imaginea. Totuși, ca scenariu prozopoetic, să zic așa, cu antiteza la nivel compozițional între cele două secvențe sau aceea dintre țambal și microfon ca mijloace de a anunța furtul miresei, cu aceea „eroare organizatorică” prin care deznodământul ia o altă turnură, textul merită atenția. | |
| = George, observații pertinente, ai intuit corect | Ionuț Georgescu [04.Oct.23 08:45] |
| folosirea intenționată a clișeului, da, e o personală | |