| = un text | Stanica Ilie Viorel [19.Nov.23 23:26] |
| ca boscorodeala celui buimac, trezit din somn poate că ar trebui insistat pe ideea de bază și dezvoltat tragicul pe situații hainele morții, cum s-a ajuns la această credință? și morților aduși în poveste li se cuvine mai mult, copilul călcat de boi, era bun, era rău? a fost jelit? atât contează, hainele în care a murit? chiar dacă la haine se ajunge, căci asta este tema, fără personaje, rămân doar niște haine în închipuirea unei comunități grăbită expunerea! "măsa"— mă-sa | |
| = asta e bună! | Stanica Ilie Viorel [19.Nov.23 23:28] |
| s-a transformat din proză în poezie în timp ce-mi formulam părerea | |
| = imaginația | Nincu Mircea [19.Nov.23 23:36] |
| Scuze! Imaginația rămâne principala vinovată. Am convingerea că îmi puteți ierta nesăbuința de a reveni asupra textului și îmi veți accepta această „boscorodeală”. | |
| = oniric | Nincu Mircea [19.Nov.23 23:47] |
| În text am urmărit să expun modul în care omul intră în relație cu o altă dimensiune a existenței, anume aceea de după moarte, prin intermediul visului. cum geografia onirică devine, pentru lumea în care trăim, un spațiu augmentativ pentru relația dintre cei vii și cei care nu mai sunt vii. Visul ca mijloc de comunicare cu lumea celor morți și modul în care acesta relevă faptul că cei care mor rămân în eternitate la fel ca în clipa în care au plecat din lume. de fapt, eternitatea este o singură și unică clipă. o reflecție înghețată unui moment. o formă simbolică prin intermediul cărora cele nevăzute vederii fizice se descoperă prin intermediul vederii onirice. | |
| = n-am vreo supărare | Stanica Ilie Viorel [19.Nov.23 23:54] |
| și nici nu mi s-a greșit cu ceva deci, nici scuze și cu atât mai puțin iertare poate că această compunere, care se potrivește mai mult ca proză, ar trebui să fie nucleu pentru o lucrare mai consistentă, elaborată cu răbdare și, de ce nu, nu doar inspirată, ci și documentată așa cum a fost prezentată, rămâne un ecou al imaginației care, evident, se bazează pe obiceiuri, tradiții, credințe spor! | |
| = mulțumire | Nincu Mircea [20.Nov.23 00:04] |
| vă mulțumesc pentru gândurile împărtășite! | |
| = Intervin | Victoria Bujoreanu [20.Nov.23 11:19] |
| Intervin pentru că am mai văzut pe "Agonia" un text în care se vehicula ideea ca pe lumea cealaltă mergem în hainele în care am murit. Tradiția spune ca la "judecata de apoi" ne vom înfățișa în "boi" - o pânză albă ce are doar orificiu pentru cap. Aceasta trebuie să fie mai jos de genunchi în partea din față și mai scurtă in partea din spate. Este primul veșmânt ce i se pune unei persoane decedate apoi se adăugă hainele. | |
| = Reinterpretare | Nincu Mircea [28.Nov.23 23:57] |
| Revin să constat că comentatorii acestui text se rezumă fie la ceea ce exprimăm ca aparținând universului uman, fie pentru a pune în lumină tradiții spirituale ori religioase. în viziunea mea, termenul „boscorodeală” al dlui Stănică expune cel mai bine mesajul acestui text liric, pentru că autorul își dorește să expună, să transmită cititorilor modul în care liricul se naște din amorțeala, nebunia și visul stării ontologie a ființei destinate să își afle sensul în adâncul existenței din care a fost adusă la prezență. | |
| = acu' să fim corecți | Stanica Ilie Viorel [29.Nov.23 00:15] |
| comentariul meu a fost pe un text proză restructurat în poezie, dezvoltă alte valențe, și numai pentru că acolo unde în proză este necesar a se oferi descrierea, în poezie se poate lăsa, metaforic, la interpretarea cititorului am înțeles ideea textului, fie în proză, fie în forma aceasta chiar mai mult, se dovedește, din această formă, că aveam dreptate în comentariu pentru că așa se descrie, ca o buimăceală a eului aflat între realitate și vis fiind o interpretare care vine în urma unui vis, orice prezentare este posibilă și orice variantă a ceea ce este dincolo de moarte poate fi imaginat deci, n-am limitat interpretarea la ceva anume eu nu, poate altii:))) toate cele bune! | |