| = cântec de lebădă al genului | Stanica Ilie Viorel [14.Jan.24 16:26] |
| despre care faci vorbire aici fac și eu un fel de comentariu pod, completam ceea ce îți scrisesem dincolo era să completez acolo, dar mi-am dat seama că nu ar fi corect să continui discuția acolo așa mai fi spus că este așa cum pelicula în alb și negru, nici nu a învățat bine să vorbească, că a și fost pusă la păstrare în cutii din tablă groasă, azi cu smalțul sărit apoi i-au fost transferate măruntaiele pe suport magnetic tortul? și nici măcar frișca nu se mai bate pe îndelete, e de la dozator după toate etapele urmează atrofierea apoi uitarea spor! | |
| = Părere | Emilian Lican [14.Jan.24 16:34] |
| Fiecare vers are legătură unul cu altul deși exprimă ipostaze, sentimente diferite. Eu reproșez doar dimensiunea textului care pentru a nu fi obositor tinerilo și mai ales bătrânilor, din secolul douăzeci și unu, dacă ar fi fost fragmentat în poezii mai scurte... În rest am lecturat din prima postării autorului, cu bucurie! | |
| = din ce stiu eu, convalescemta inseamnă refacere | Leonard Ancuta [14.Jan.24 18:49] |
| dupa o suferinta, o boala, accident. in fine, deci aici nu e o deconstruire, e o reconstruire, ceea ce nu pra are a face cu postmodernismul. zic și eu, ca ma manca tastatura. | |
| = Răspunsuri | George Pașa [14.Jan.24 19:02] |
| Ilie, dacă totul s-a terminat, postmodernismul e deja istorie. Asta era ideea. Dar tu te-ai prins. :) Emiliane, cât de puțin puteam scrie? Comparativ cu poemul din care făcea parte, într-o primă variantă, e doar a 22-a parte. Dar nici aceea n-a rămas acolo. Poate știam că o voi rescrie. :) Leonard, păi spui bine. Nu mă refeream la scrisul meu, că nu sunt postmodern. | |
| = Erată | George Pașa [14.Jan.24 19:10] |
| „tortul s-a terminat” | |
| = In primul rand | BogdanGeana [14.Jan.24 19:19] |
| Premiez cultura si ludicul. Nu trebuie sa ne spui ca iti place sa faci daruri, fragmentul acesta este un cadou fermecator pe care il daruiesti cu sfialã, deşi, dacã mã întrebi pe mine, ar fi fost mai potrivit sã îl livrezi într-o caserolã transparentã de pulpe dezosate de la Dinescu. Iar funda ar putea fi o bandã maro de magnetofon. Pentru cã poemul tãu e inundat de muzicã, de melodie accesibilã, ca o momealã. Dieter Bohlen şi Thomas Anders fie cu tine! | |
| + Mi-a plăcut | Liviu-Ioan Muresan [14.Jan.24 20:48] |
| finalul. Bineînțeles, tot poemul, dar finalul m-a binedispus. Nu îi dați nici o șansă hoțomanului. Dar bucățele de tort se mai ascund prin frigidere, pofticioșii au ce păpa. E o viziune asupra trecerii. Vreme trece, viitoare generații, viitoare curente, urmașii lui Albăstruiu vor avea jucăria la mînă. Dar poemul ne demonstrează că sînteți un bun observator și cunoscător al valurilor. | |
| + Deosebită poema! | enea gela [14.Jan.24 22:12] |
| Are lucrătura unui bijutier și ironia unui fin observator, trece de la grav la banal, de la aparență la esență, într-un mod remarcabil! Împărțeala tortului este de-a dreptul grozavă! Stea! | |
| = Răspuns | George Pașa [15.Jan.24 18:06] |
| Bogdane, domnule Mureșan, doamnă Gela Enea, Vă mulțumesc mult pentru semnele de lectură și pentru apreciere! Mă bucur că ați găsit ceva interesant, chiar hazliu în textul acesta. Bogdan cred că se referă la tort când vorbește de caserolele lui Dinescu. Mă rog, și la stilul dinescian de a scrie. (!) Mulțumesc, de asemenea, și lui Ilie, și lui Emilian pentru comentariile anterioare! | |