| = nu știu cum de am ratat | Stanica Ilie Viorel [21.Mar.24 00:00] |
| această poezie pentru că pe facebook mă feresc să las comentarii, mi-am zis să caut, să văd dacă nu este postată și aici este un poem superb câteva îngrijiri și e de pus în ramă "Îi aud cum cad Și se înșiră pe pielea ta fină Ca un sfârc de gând care de curând S-a lăsat lovit de-acel infinit Unde cresc ispite în cer înflorite Și dansuri de stele ce-aprind Din ele între goluri sfere." "Ca atunci când cu aripa din spate Îmi mângâiai zborul pe jumătate Simt că-mi ștergi praful spre a mă divide Din scoarța ta care adânc mă-întinde." "Pe umerii tăi, ca prin văi finite, Spre îndepărtare coboară cuminte Ascunzând în zare privirea cu care Gândul se visează cerc de amiază Și mă cuprinde în zbor dinainte Cu adânc de ploi îmbumbând cuvinte." "Acela cu care sub lovituri de stropi Prefac carnea apei în valuri și maluri Unde odihnește umbra de cercei Care se întinde pe umerii tăi." "Ochii aceia din gând, ca al apei vis Devenit abis, rostogolesc tulburi Unda din care circular le cresc Sfârșiri singulare de iris ceresc." "Gol universal adânc de lumină Din întinderile unde se visează Pe umerii tăi, îmbumbiind cerceii, Rădăcini de umbre în ei încrestează." doar sugestii spor! | |