Comentariile membrilor:

+ Mulțumesc!	Emilian Lican [25.Mar.24 13:53]
Așa este: S-a născut unicul... Nichita!
=  Părere	George Pașa [25.Mar.24 18:57]
Cred că e un dezacord în titlu. Bănuiesc faptul că ai vrut să eviți alăturarea a două consoane „m” de n-ai spus „(noi) ăștia care nu am murit”. Ceea ce îmi place în ceea ce scrii este că, atunci când vrei să adaugi o nuanță pamfletară, poemul nu devine retoric. E o tehnică poetică destul de potrivită pentru așa ceva.
=  George, nu e dezacord	BogdanGeana [25.Mar.24 20:22]
este licența mea poetică de a intra, împreună cu alți încă viețuitori, cu bocancii în algoritmul celor mari care murind nu mai au grija asta. Cu alte cuvinte "noi îmbãtrânim, ăştia care te amintesc an de an". Ia-o ca pe o apoziție livrescã.
=  E în regulă	George Pașa [25.Mar.24 21:02]
Îți mulțumesc pentru lămurire!
=  Un amalgam interesant...	Amanda Spulber [25.Mar.24 23:01]
De liric și de prozaic, de sarcasm și duioșie. Rezultat: un frumos omagiu. Am doar o observație de făcut: e o mică scăpare aici: "băgami-aș".
+ O delectare	Ottilia Ardeleanu [26.Mar.24 15:42]
întreg discursul! Pentru că nu numai se zice, dar mai mult se simte. Ce frumos omagiu! Bogdan, dispui de emoția celui care se acordează liric!
=  textul	Ștefan Petrea [02.Apr.24 03:21]
e încadrat la Poezie, dar la cât de discursiv este este proză curată... În rest, da, un frumos omagiu adus unicului Nichita...
+ bucurie	florian stoian -silișteanu [06.Apr.24 16:09]
nu mă pricep la încadrări și nici să pun virgule între războaie - știu că uneori aerul doare și că bine bine ar fi să mergem acasă- dar care casă și unde-i zăvorul, care strigăt și unde-i cine-l, unde și al cui, până când și de ce *ăștia care n-au murit* salut fratern și pe toți să ne ierte DUMNEZEU semnul de apreciere e din total suflet și cu bună atitudine
=  felicitări	Marius Constantin [13.Apr.24 16:59]
Complet și complex. Unul dintre poemele pe care le-am citit de mai multe ori, ca să nu-mi scape nimic. Felicitări!