| = primul și ultimul pepene al familiei | Sandra Hanna Segal [26.Sep.05 04:15] |
| Nane, Citii "viata ca-n filme" si mult ma bucurai. Mai ales ca firma si-a propus sa imbrace in ciorapi intreaga Oltenie, ceea ce nu-i lucru putin. Mi-a placut si doctorul care se opreste fix în primul și ultimul pepene al familiei, dar m-a apucat pofta de pepene si momentan n-am decat niste struguri in frigider:) Iti doresc sa se repete weekendul perfect cat de curand si sa ne mai zici si noua:) drag, | |
| = "nici n-a respirat, nici nu s-a plimbat..." | Ela Victoria Luca [26.Sep.05 11:08] |
| Nancy vine aici cu felia de râs întreagă. Domnul doctor semăna ușor cu Freud, dar sigur nu era el, însă a fost interpretat excelent ca medic de familie moșierească, dormic să mai apuce câte ceva de pe mesele îmbelșugate (e drept, aici se cam prăpădiseră toate legumele, fructele, de], dozaseră prost semințele, și era când ploaie cu găleata, când arșiță). Evident rețeta pentru boala fetii "fără chef" era dragostea, interzisă, de părinți, căci "el era un biet funcționar, din altă clasă socială". Dar cu o mamă severă, autoritară și un tată care nu putea fi verb, decât pronume, substantiv, uneori adjectiv, la ce să te aștepți? :))) Mulțumim pentru această developare comică a serii de ieri, Nancy, fiindcă fără pelicula ta, acest eveniment ar fi rămas în sertărașul memoriei celor prezență acolo și nu am fi putut arăta colegilor de aici, din poezie.ro, imagini ale scenei. Actori, regizori, spectatori, souflueri, ne reunim în același salon al vieții, adeseam împărțind împreună miezul unui "pepene". Împreună. Ela | |
| = sper ca trupa Toma Caragiu a adus soare in inimile tuturor | Bogdan Gagu [26.Sep.05 11:13] |
| cu aceleasi lacrimi in ochi multumesc... multumesc Nancy... stiam ca trebuie sa apara doar o cronica dar cand am vazut ca si tu ai contribuit la aceasta bucurie pe care o simt in suflet m-am inseninat si mai mult... si cred ca de-aceea e soare acum afara... soare pe care la-m vazut ieri dupa o saptmana de nori si ploaie... vreau sa cred ca piesa noastra, trupa Toma Caragiu a reusit ieri sa aduca razele de soare in inimile tuturor si nu numai pe cerul Bucurestiului... va multumesc inca o data la toti nancy... esti o scumpa.,... mersi mult restul cuvintelor dupa spuneam ar fi inutile./.. inoni | |
| + predau ștafeta | Elia Ghinescu [26.Sep.05 15:47] |
| Nancy, te felicit pentru personal. Surprinzi foarte bine momentele. Înțelege-le cu sufletul și totul va fi ok. Dacă vrei ca pe viitor să te ajut cumva să faci articole îți stau la dispoziție, așa cu PC-ul ăla ciudat de acasă. Eu mă retrag din postura de "cronicar" al evenimentelor. Îți urez succes, ambiție și inspirație. Scrie ca și cum ai povesti, nu te feri de cei care ar putea să te judece aspru. Nu lua în seamă pe cei care te vor desuraja, nu plînge, mai ales nu plînge și nu te lăsa cînd greșești ceva. E un atelier, la urma urmei, învățăm din mers alături de cei care citesc. Las aici steluță de încurajare, semn că eu una am încredere în calitîțile tale de povestitor. | |
| = Vorbele mele... | Dan Simion [02.Oct.05 19:06] |
| Nu sunt prea tare la scris,si mai ales cand se vorbeste frumos la adresa mea si a muncii depuse de copii trupei pe scena,am un nod in gat,si nu pot sa spun decat:MULTUMESC. Vorbele mele s-au produs pe scena duminica seara. Cu mult drag tuturor celor care ne iubesc DAN. | |
| = raspunsuri si multumiri | Nane Samargescu [06.Oct.05 18:05] |
| Dragii mei Va multumesc de trecere si semne. N-am incercat sa fac o cronica,am incercat sa redau o parte din atmosfera acelei seri, si sa o prezint si celor ce n-au asistat. sa zicem ca s-a dorit un backup la Cronica Eliei.De fapt asta a si fost. Ma bucur ca v-a placut. Sandra, iara fac pofta oamenilor?:).Cred ca voi merge mai des in limita timpului. Si crede-ma e un mijloc super de relaxare. Ela, no comment. :) Mi-a placut analiza psihologica facuta personajelor :) Bogdan,ma bucur ca te-am surprins.As fi scris mai multe despre jocul vostru,al actorilor si regie, insa eu cum abia va cunosc...Ma bucur ca ai trecut si te mai astept(de ceva timp tot incerc sa termin de citit proza ta :p) Elia, de la tine am invatat cum se scriu cronicile.De la tine stiu tot ce tine de articole.Iti multumesc ca esti alaturi de mine si iti multumesc pentru lumina adusa. Domnule Dan Simion, imi pare rau ca aceasta personala a mea nu este intradevar o cronica, a fost prima mea intalnire cu trupa Toma Caragiu (insa nu si ultima :) ) si ma bucur ca v-a bucurat. Ar trebui sa va obisnuiti cu articolele pozitive, aveti o trupa de oameni nemaipomeniti si foarte talentati.La cat mai mult succes. Va multumesc tuturor si va mai astept. Nancy | |