| = parere | bogdan stavăr [04.Oct.05 21:44] |
| un text mai reusit decat multe ale tale. "te urmăresc pe dedesubtul lucrurilor habar n-am câți ani s-au scurs" imi place inceputul, da textului o tenta enigmatica, urmatoarele versuri sustinand cu brio un ritm destul de alert. "ultimele noastre dorințe ne ocolesc pe genunchi și pe coate" frumos legat. | |
| = (...) restul apartine trecutului (...) | Cristian Oravitan [04.Oct.05 21:54] |
| "ignor ceea ce este de netagaduit, ceea ce nu poate fi negat; inchis intr'un balon de sapun, impart cuvinte ce dor si nu reusesc sa umple golul dintre viata si viata... pana'ntr'o zi cand voi zbura spre ingerul meu" | |
| = părere | Liviu Nanu [05.Oct.05 00:04] |
| E un text bun, chiar foarte bun, dar cu prima strofă am eu ce am. Și mai exact cu "dedesubtul" și cu "ne lasă să". | |
| = asl pls | Costin Tănăsescu [05.Oct.05 00:32] |
| m-am indragostit de acest text. pot sa-l listez si sa-l pun pe perete? ma cheama Costin si-mi place cum scrii pe curand, | |
| = Deșertul ca de-săvârșire... | ioan peia [05.Oct.05 10:18] |
| Am citit undeva, nu mai știu unde, că dacă, în deșert fiind, încerci să duci un pahar cu apă la gură, el se evaporă instantaneu. Nu am verificat fenomenul, dar tind să cred că lucrurile-s reale, căci ce altceva se poate întâmpla într-un teritoriu bântuit de fete morgana și beduini prădători. Partea neplăcută e că deșertul nu are zei și nici măcar nu te poți mulțumi cu trista compensație a săvârșirii unei libații, în clipa în care apa din pahar își ia zborul... | |
| = Aventura in adancul ,dedesubtul lucrurilor | razvan rachieriu [05.Oct.05 10:17] |
| Deasupra lucrurilor stă realitatea perceptibilă ca o oglindă care reflectă suprafața lumii , iar în adânc, în “dedesubtul lucrurilor” și al oamenilor se află “spaima care ne leagă” unul de altul prin liantul slăbiciunii , lipsa țelurilor și sensurilor existențiale care ne fac “să mergem în derivă” și sentimentele răvășite de instincte care reliefează un personaj tragic dintr-un film mediocru (filmul vieții). După introspecția în “sufletele valsând partea finală “ plecăm din noi într-o aventură a satisfacerii “ultimelor noastre dorințe” la marginea cunoașterii. | |
| = cum dinspre aura unui înger păzitor... | Tudor Negoescu [05.Oct.05 17:26] |
| M-am îndrăgostit și eu de cîteva texte de pe acest site. Le-am listat și le-am lipit pe pereții mansardei mele. Uneori, noaptea, cînd sînt destul de confuz/euforic, le privesc și-mi pare că dinspre ele vine o ciudată lumină, cum dinspre aura unui înger păzitor... | |
| = nu plec | serban georgescu [05.Oct.05 21:36] |
| Cum adica "că plec"? Pe mine ma cheama Anubis si uite ca inca nu plec. El ma cheama si eu nu vreau sa ma duc Na! uite ca nu plec sa vina el sa ma ia ca asa e elegant nu? | |
| = Pentru o miscare in deriva... | Constantin Enianu [06.Oct.05 12:01] |
| Cam redundant ! Cateva cuvinte acolo (incluzand, evident, si ultimul vers) erau suficiente pentru un visator pe nisipuri miscatoare... | |
| = raspunsuri | Eugenia Reiter [06.Oct.05 12:19] |
| Bogdan, asta da surpriza, tinere. multam Cristian, tie iti multumesc in mod deosebit pentru tot:) domnu' Liviu, cu tine ma intalnesc exact peste o ora. vin dupa autograf. nu scapi. multam Costin, ma numesc Eugenia si am impartit aceeasi masa la o terasa din Pitesti. iti amintesti? multumesc Jo, nu ne ramane decat sa vedem daca e asa. hai in desert:) multam Razvan, multam de semn. ma bucur. Serban... n-o sa vina. mi-a promis Constantin, asa este. textul poate fi oricum, e un text personal si fiecare il percepe cum vrea. multam | |
| = Doru, scuze | Eugenia Reiter [06.Oct.05 20:57] |
| scuze... tocmai pe tine te-am sarit:) acum am vazut uneori, noaptea, este chemat trecutul si prezentul incepe sa pluteasca in zona care mai apartine inca somnului. fiecare se complace - in ceea ce a fost si in ceea ce ar fi putut sa fie. niciodata nu visezi normalul. esti lipsit de aparare. alteori dormi fara sa visezi, fara sa traiesti in intimitatea dorintelor. somnul lichideaza imaginatia. e liniste. toate sunetele mici sunt ocupate sa auda alte sunete. mai zic? mai vorbim, rar, ce-i drept:) | |
| = eugenia | ioan ravel [07.Oct.05 07:32] |
| cuvinte izvorâte din adâncul trăirii și așezate frumos oarecum cu durere și speranță peste coala prezentului. "uneori dau în sinea mea peste tine" numai bine! | |
| = cu voia dvs., ultimul pe listă... | Tudor Negoescu [07.Oct.05 08:30] |
| Am convingerea că cei din urmă vor fi cei dintîi la împărțirea darurilor. De asta nu mă deranjează cînd sînt sărit. Spaima și mersul în derivă fac parte din natura umană, dragă Nia... | |
| = mereu contra? | dorin cozan [07.Oct.05 14:22] |
| deasupra s-au scurs ochii intinsi ai mainii mele pana la urma conteaza numai povestea de sub al treilea ochi intotdeauna tu o tacere verde, eleganta, oceanica | |