Comentariile membrilor:

+ "a făptui din toată inima"	Elia David [16.Oct.05 15:22]
Inca un semn ca mi-a placut ce am citit, ca impartasesc punctul tau de vedere, ca plec de aici cu notiunile puse ceva mai in ordine...:) Ai darul de a lumina sensurile cuvintelor, iar lucrul acesta merita, dupa mine, toata aprecierea. Cu atat mai mult cu cat pari a nu te indeparta deloc de sfera poeziei... "Într-un înțeles plenar, existențial, a fi sincer înseamnă a făptui din toată inima, dar pentru asta trebuie să-ți afli în prealabil inima și să ai curajul de a-i da glas, potrivind-o după ritmurile cosmice pentru ca bătăile ei să aplaude existența." Consider ca tu ai reusit. De unde, altfel, aceasta (mai e pana la "aceeasi") vibratie...
=  Sunt adevăruri pe care vrei să le transmiți ...	Bejliu Anne-Marie [16.Oct.05 15:22]
"Sinceritatea se preschimbă astfel în sărbătoare a adevărului, în mod ritual și ceremonios, în care îl dăruiești atunci cînd merită, nu pentru a-l comunica doar, ci pentru ca, celebrîndu-l, ceilalți să se cuminece din taina lui." Sunt adevăruri pe care vrei să le transmiți tocmai pentru că simți că au fost prea multă vreme ascunse.Sunt adevăruri care scot la iveală anumite să le spun categorii de oameni care sunt respinși de societate doar pentrui că soarta le-a fost amară.Nu poți să mai accepți la un moment dat această nedreptate și ajungi să-ți exprimi nemulțumirea sub diferite forme.Sinceritatea în relatarea propriei vieți îți poate aduce critici de genul: Ia uite ce naiv este!Își expune pe tavă sentimentele.Aceste lucruri nu se spun.Deranjează.Sunt mult prea crude... M-am lovit de aceste afirmații dar nu voi renunța.Oricâte lovituri aș primi de la oameni voi continua să vorbesc despre persoanele cu disabilități.Este nevoie și de asta.Trebuie conștientizat și acest adevăr al vieții.Nu știu dacă lupta mea va fi în van sau nu,nu știu dacă sinceritatea mea se va preschimba într-o sărbătoare a adevărului dar sunt sigură că voi reuși să-i determin pe oameni măcar pentru o clipă "să se cuminece din taina lui."
=  taina bucuriei	ilorian paunoiu [16.Oct.05 21:10]
"a fi sincer înseamnă a făptui din toată inima, dar pentru asta trebuie să-ți afli în prealabil inima și să ai curajul de a-i da glas" Ce greu lucru,Maestre,cat de lung e drumul! Anne_Marie, continua, orice ar fi!Ti-amintesti cat de tare te-au durut primele caderi,apoi e mai bine!Tot doare, dar nu la fel de tare "Nu știu dacă lupta mea va fi în van sau nu,nu știu dacă sinceritatea mea se va preschimba într-o sărbătoare a adevărului dar sunt sigură că voi reuși să-i determin pe oameni măcar pentru o clipă "să se cuminece din taina lui." Si eu sunt sigura, iar bucuria ce-o simt acum e o cuminecare dintr-o taina Mariana
=  petreceri	Corneliu Traian Atanasiu [17.Oct.05 09:39]
"(mai e pana la "aceeasi") vibratie..." S-au făcut de-o constelație. Să zicem că patronată de Vega. Lumina rodește și ea cînd cade pe o suprafață care catadixește să clipească, în care dă colț sămînța. "Aceeași" - cînd voi ajunge la smerenie, nu? "nu știu dacă sinceritatea mea se va preschimba într-o sărbătoare a adevărului" Unele adevăruri nu se rostesc în piața publică, nici pe sticlă, există pentru ele prilejuri și locații mai intime, mai potrivite tainei și tîlcului, pe care însă nu le agrează toată lumea. De multe ori sărbătoarea adevărului este discretă, șoptită - se sfiește de decibelii isterizați. Mariana și Ilorian Am citit biografia și am înțeles despre ce e vorba. Da, sinceritatea e adevărul inimii. Logica ei - vibrația.
=  Maestra mea	Corneliu Traian Atanasiu [17.Oct.05 10:35]
mă ține din scurt: catadicsește - zice ea.
=  Sinceritate cu minciuni	Lorena Stoica [17.Oct.05 13:50]
Sinceritatea, intrucat implica adevar (adevarul fiecaruia, evident), este deci o chestiune subiectiva. Si, odata ajunsi aici, am cazut intr-o plasa cu ochiuri mici si dese... Din care unii inteleg sa pescuiasca rautati (in numele sinceritatii), altii laudarosenii sau, subliniind subiectivismul in cauza, ajung chiar la minciuni constientizate, servite pe tava adevarului perceput individual... Alunecos, adevarul asta... Dar frumoasa desfasurarea valentelor despicate filosofic de neobositul tau discernamant.
=  Sincer nu mă așteptam ...	Bejliu Anne-Marie [17.Oct.05 13:26]
Degeaba ar fi rostite doar în cadrul întâlnirilor tip group suport numai între părinții și rudele celor bolnavi care oricum cunosc aceste lucruri.Să-mi dați vă rog o variantă pentru locul în care am voie să vorbesc despre acei oameni care deranjează chiar și atunci când li se pronunță numele dar dacă le-am mai povesti și viețile.Să vă spun drept aș vrea să sparg cercul acesta de gheață construit artificial în jurul a tot ceea ce înseamnă vița acelor oameni la urma -urmei sau în primul rând "Oameni ca noi"(este titlul unei emisiuni de pe sticla TV-ului-"indecent" prezentată pe televiziunea națională). Degeaba ar fi rostite doar în cadrul întâlnirilor tip group suport numai între părinții și rudele celor blnavi care oricum cunosc aceste lucruri.să-mi dați vă rog o variantă la locul în care am voie să vorbesc despre acei oameni care deranjeză chiar și atunci când li se pronunță numele dar dacă le-am mai povesti și viețile.Să vă spun drept aș vrea să sparg cercul acesta de gheață construit artificial în jurul a tot ceea ce înseamnă vița acelor oameni la urma -urmei sau în primul rând "oameni ca noi"(este titlul unei emisiuni de pe sticla TV-ului-"indecent" prezentată pe televiziunea națională). Sincer nu mă așteptam la asemenea răspuns de la dvs. În ciuda textelor deosebite susținute pe paginile dvs. nu știu cât de mult omul Corneliu Traian Atanasiu le trece prin filtrul fin al sufletului său. Cât despre isterie, prefer să răspund cu tăcere.
=  Adevărul ca o perlă...	Magdalena Dale [17.Oct.05 14:27]
Un pic de discreție ar limita poate sinceritatea doar la a crede tot ce spui și nu la a spune tot ce crezi. Căci dorința necenzurată de a spune adevărul, rezultată din convingerea că el este unica valoare, supremă și suverană, poate împinge cu ușurință la faptele cele mai aberante. De la acest paragraf urmează o înșiruire a diverselor moduri reprobabile în care poate fi rostit adevărul: delațiunea, flecăreala fără stavilă, intoleranța, cinismul mascat de confidențialitate, pângărirea sacralității tăcerii, platitudinea adevărului în dauna gernerozității închipuirii chemate să dea reliefuri lirice lumii în care trăim. Ca să nu mai vorbim că în diplomație nimic nu cere mai multă prudență decât adevărul. Ai foarte mare dreptate în ceea ce privește adevărurile simțirii capriocioase, care vede și așteaptă numai ceea ce vrea și atunci în mod necesar judecata cu privire la adevăr va fi neîntemeiată. Într-un înțeles plenar, existențial, a fi sincer înseamnă a făptui din toată inima, dar pentru asta trebuie să-ți afli în prealabil inima și să ai curajul de a-i da glas, potrivind-o după ritmurile cosmice pentru ca bătăile ei să aplaude existența. Nu pot să nu subliniez ultimul paragraf care este o chintesență a felului în care ar trebui căutat adevărul, dar cine se încumetă să o facă ? Foarte frumos spunea Byron: „Adevărul, o perlă care iubește adâncul”
=  Anne-Marie,	Corneliu Traian Atanasiu [17.Oct.05 14:32]
nu mi-a trecut prin cap că tu vei considera ce am spus ca un afront. Te rog să mă scuzi, nu e vorba de activitatea ta în favoarea cunoașterii celor cu dizabilități. Ci de adevărurile care se spun mai mult de la om la om. Cu totul altele. Activitatea ta are întreagă și neștirbită demnitate, deși eu mi-am permis să nu vorbesc aici despre ea. Nu știu dacă o s-o fac cu altă ocazie. Pînă atunci îți urez reușite și te asigur de toată considerația mea pentru ceea ce faci. Altfel trebuie să recunosc că incidentul este trist și, totodată, de tot hazul.
=  "o chestiune subiectiva"	Corneliu Traian Atanasiu [17.Oct.05 14:40]
Totul e ca subiectivitatea sa nu se preschimbe din neatentie in ditamai subiectivismul. Sa mai schimbi dioptriile cu ale vecinului măcar.
=  "ce-i adînc nu strălucește"	Corneliu Traian Atanasiu [17.Oct.05 14:44]
zice maestrul meu. Și pe urmă, perla mai e și un uriaș efort de a construi în jurul durerii. Ai de la mine un fir de nisip pentru travaliul tău - viitor.
=  doar un citat	Radmila Popovici [17.Oct.05 14:51]
"Dacă ne-am apuca să povestim în mod sincer tot ceea ce am făcut sau numai am gândit în timpul vieții noastre, n-am mai cuteza să scoatem capul în lume." /Gian Dauli/
=  Sincer,mi-ar fi părut rău	Bejliu Anne-Marie [17.Oct.05 16:01]
Mulțumesc pentru răspuns.Mă bucur că a fost doar greșeala mea de a vă intrepreta spusele.Sincer,mi-ar fi părut rău să vă numarați printre aceia care spun cuvinte frumoase în public iar în intimitate sunt doar niște copaci uscați. Cu respect,Anne-Marie.
=  sincer și simplu	Ela Victoria Luca [17.Oct.05 16:39]
Corneliu, prin ianuarie cred scriam câteva gânduri despre sinceritate. Aștern aici doar siomple fraze, care vin în tandem cu gândurile tale: Sinceritate. Dincolo de sentimentalisme și metafore. Simplu. Sincer. Neprefăcut. Loial. Deschis. Franc. Cald. Fidel. Neînnoroiat de pașii mișelești ai minciunii de care deja nu ne mai dăm seama noi înșine cât de profund s-a înrădăcinat în noi, pătrunzând în coloana vertebrală, în măduvă, în celule de trup și de spirit, în interstiții de suflet. Nu, deja nu ne mai dăm seama că ne mințim pe noi înșine secundă de secundă, fiindcă nu știm, nu cunoaștem sinceritatea. N-a fost simțită, trăită, experimentată autentic vreodată. Fără nuanțe, fără griuri. Sinceritate pură. Măcar un minut, măcar în noi înșine, cu toată obscuritatea profanului. Sinceritatea unei clipe, unui sentiment, unui gând, unui surâs, unui gest, a unei mângâieri, a unui cuvânt, a unui rid, a unei priviri, a unui fapt. Măcar cu un om. O singură dată de-ar fi. Și tot ar fi îndeajuns pentru a te simți dincolo de mizerii, de mârșăvii, de neguri, de încețoșări, de tenebre, de banal, de agresiv, de grandomanie, de omnipotență, de nesiguranță, de furie, de angoase, de nelămuriri. O simplă secundă în care, în orice oglindă te-ai privi, oricine ți-ar contura portretul, ți-ar surprinde esența, autenticul, adevărul. Așa cum este el. Fără să se transforme în altceva, într-o metamorfoză dureroasă ca a lui Dorian. Atât am avut eu de spus acum. Desigur, fără o limitare, cîci am putea scrie și simți mai departe, ani la rând, tomuri întregi. Tac, e mai bine să și tac uneori. Ela
=  sinceritatea lui a fi	Corneliu Traian Atanasiu [17.Oct.05 16:44]
Da, această sinceritate este poate cea mai dificilă, să simți că ești cu adevărat, necontrafăcut, neamestecat, pur, limpede, veritabil. Poate avem acest noroc, această fericire, se întîmplă acest miracol cu noi - nu prea des însă, nu prea... Nu știu cît merităm noi atunci și cît Firea care ne îngăduie astfel de clipe.
=  o lectura superba	LEAHU IONUT FLORIN [17.Oct.05 17:21]
un discurs concis, bine argumentat, structurat laborios, impodobit cu mici metafore care se pierd in gravitatea specifica stilului, facand lectura si mai savuroasa. am intalnit si cuvinte in premiera pentru vocabularul meu, cum ar fi "colporteaza" sau " hotarnicesc" al caror inteles este limpede deslusit de conextul in care le-ai folosit. numai lauda pentru acest articol de polemica, desi nu cred ca s-ar gasi cineva care sa polemizeze pe marginea textului cu argumente destul de solide ca sa darame ce ai construit tu aici cu atata sudoare. cu respect, floryn
=  Radmila,	Corneliu Traian Atanasiu [17.Oct.05 16:59]
pe undeva m-a încercat și pe mine gîndul ăsta: Dacă am simți cu adevărat, clipă de clipă, am muri de rușinea... nesimțirii noastre. http://www.agonia.ro/index.php/personals/139495/index.html Mare noroc avem că ne luăm cu altele.
=  Florine,	Corneliu Traian Atanasiu [17.Oct.05 17:57]
cu riscul de a-mi supăra puțin cititorii cu vechi state, îți mărturisesc că m-ai încîntat cel mai mult. Și asta printr-un decent exercițiu de admirație. Nu știu cine spunea că rămîi cu adevărat tînăr cît timp știi și catadicsești să admiri. Cioran nu se sfia să scrie, la bătrînețe, o carte admirabilă: "Exerciții de admirație". Îți spun asta și pentru că se vîntură pe-aici tot felul de fandosiți care-și expun blazarea și părerile docte-n doi peri. Care le știu pe toate înainte de a le ști pe fiecare-n parte.
=  suntem vii	Alin Pop [17.Oct.05 19:22]
fixisme ale unei moralității artificiale: tabuurile sexuale, nonviolența, sinceritatea, pe de o parte ne sunt inoculate de mici drept idealuri, iar pe de alta, societatea ne dă la fiecare pas câte un exemplu de utilizare abuzivă și pervertită a acelorași norme. noi, săracii, tragem concluzia că doctrina e bună dar oamenii sunt răi. pentru simplul fapt că așa am fost învățați. și ne îndepărtăm de noi din ce în ce, și ne agațăm de adevărul de sus, dinafară, "de la ei", disperați să găsim calea de scăpare. această cale de scăpare e greșită. însăși noțiunea de scăpare, de mântuire e greșită sau greșit înțeleasă. nu avem de plecat nicăieri. ne-am înstrăinat de noi, trebuie să ne întoarcem acasă. "adevărul" acesta "inimos", numai el poate ridica securea. războaiele se nasc întotdeauna din adevăruri "[sinceritatea] este mai degrabă rodul necopt al unei concepții pripite despre el, părere ce-l confundă cu moneda măruntă, dar zornăitoare a adevărurilor simțirii capricioase, zorită să-și glorifice drept certitudini evenimentele debile ale propriei existențe." omul nu are la dispoziție altceva decât "micile" lui adevăruri. este osândit(sau blagoslovit) să se descurce cu ele și să crească așa cum înțelege. iată unde ne minte dogma de azi, ea ne spune că înăuntru e un diavol și astfel unica noastră sursă de real, atât cât e el, este înlocuită cu o icoană. adevărata virtute de a fi sincer nu înseamnă a făptui, ci din contră, a fi la înălțimea non-făptuirii, a fi capabil să observi că fapta ta nu-ți aparține, meritul nu este al tău. orientali sau occidentali, sfinții vorbesc despre asta. fapta și cuvântul sunt ale lui dumnezeu, ale realității. căci cine oare "și-a potrivit inima după ritmurile cosmice"? tare plin de sine trebuie să fie acela. și paharul plin nu mai primește altceva iar până la mult dorita sincronicitate, ce facem? poate legământul tacerii? politicienii și preoții au luat cuvintele, au pus alte idei în ele și le-au făcut dogme. perfecte instrumente de manevră. la urmă vin ziariștii, editorialiștii, mai fac și ei un ban, căci ideile sunt deja acolo
=  așa se întîmplă cînd te lansezi în polemici	Corneliu Traian Atanasiu [17.Oct.05 20:07]
Pe de-o parte îmi pare bine că te reîntîlnesc pe aici, pe de altă îți spun sincer: nu știu unde bați. Aș putea să te amîn, dar prefer să-ți spun că nu mă ajuți. Aglomerezi prea multe lucruri și nu prea pui accente clare pe ce vrei să înțeleg - eu ca și ceilalți. Mă chinui să scot totuși un înțeles. Și să răspund. Te înșeli cred. Faptele și responsabilitatea ne aparțin totdeauna. Și datoria de a făptui. Trebuie doar să nu ne pripim să ne încoronăm cu laurii lor. Poți spune doar că, acolo unde faci ce poți, mai pune și Dumnezeu umărul. Potrivirea după ritmurile cosmice ia-o ca o trăire lirică. Iar adevărul nu ca pe unul care scoate sabia, necum securea. Cred că te îndepărtezi mult de spiritul în care vorbesc eu despre ce-oi vorbi. Și n-aș vrea să cred că te împing spre cine știe ce cale greșită. Ești un pic prea sumbru și mă sfiesc să vorbesc mai mult. (Tac și eu ca Ela. Și așa am spus prea mult.)
=  suntem reali	Alin Pop [17.Oct.05 21:38]
crede-mă că te înțeleg perfect, probabil că acum vo' 15 ani m-aș fi ridicat în picioare să aplaud. azi însă, cred că văd un pic mai departe. am scris condensat și mai ales pentru cei deja dispuși la o viziune similară. nu mă așteptam să înțelegi. prin urmare apreciez calmul răspunsului tău. ideile pe care le-am inclus sunt destul de comune(poate mai mult în anumite medii), dar culoarea generală a discursurilor tale mă face să cred că nu ai tangență cu ele. încerc totuși, fiind o pagina de polemică, să lămuresc un pic. în principiu nu te contrazic. dar socot că dacă privim în jur la rezultatele practice ale doctrinelor, ale filozofiei noastre, vedem clar că ceva nu este în regulă. deși sistemul pare coerent și adevărat, rezultatele sunt dezastruase. nivelul de frustrare crește, artificialitatea oamenilor atinge azi cote ce nu puteau fi imaginate acum 20 de ani. uită-te o clipă la reclamele TV. cum se face că omul de azi consumă cu atâta poftă minciună și iluzie? eu cred că se îndepărtează de sine, de sinceritatea față de micul său eu pentru că doctrina spune că numai marele eu contează. iar acela nu e încă aici. pare un detaliu, dar eu simt că acest detaliu strecurat în gândirea ta și a altor mari ocrotitori ai gândirii, este cheia ieșirii din impas. acel mare eu nu este aici, și poate nu va fi niciodată. stilul actual de gândire nu ne orientează suficient spre imediatul vieții, noi nu mai percepem normalul și firescul din om, pentru că ceea ce este a fost pervertit în imaginea noastră internă prin inocularea unui ideal fals și îndepărtat. pentru creștinism, nici măcar obtenabil în această viață. prea mult din gesturile naturale au azi această ciudată încărcătură morală, această damnare. ea e deja subconștientă, nu mai putem recunoaște firescul. nu e de mirare că societatea se mișcă în această direcție. eu cred că timpul idealismului extern a trecut. poate că e timpul unui idealism intern. un idealism al realului, dacă se poate spune așa ceva. ți-ai pus vreodată problema cărui fapt se datorează boom-ul de piață al romanului "codul lui da vinci"? un roman 100% fantastic, dar cu un impact ciudat de sonor. dacă te interesează să continuăm discuția, revin cele bune
=  Sigur Aline,	Corneliu Traian Atanasiu [17.Oct.05 22:56]
ceea ce spui este de discutat. Aștept s-o facem pe pagina ta. Aici ne-am lungit destul și am cam ieșit din temă. Nu prea știu ce e cu codul de care vorbești, pare ceva a la Pavel Coruț. Dacă am înțeles bine ești de partea unui vitalism existențial, realismul nu-mi sună prea bine.
=  re	Alin Pop [18.Oct.05 11:20]
atitudinea ta mă bucură și mă onorează. nu știu când și dacă voi fi în stare să aștern pe hârtie asemenea idei, mai ales că au făcut-o alții deja prea bine, dar voi încerca. nu am pronunțat cuvântul realism, sensul cuvintelor din frazele mele vine din altă parte. pe pavel coruț nu-l citesc, primul lui roman mi-a ajuns. ca să-ți faci o idee despre ce vorbesc, în termeni de popularitate, o căutare pe google cu "da vinci code" "dan brown" întoarce peste 1.600.000 de pagini. pe marginea acestei cărți s-au scris alte zeci de volume, există un documentar pe discovery și multe alte valuri. nu susțin cartea, nici stilul, nici ideile, însă o discuție pe marginea succesului ei extraordinar ar putea lumina unele lucruri despre lumea în care trăim.
=  o lume nebună, nebună, nebună	Corneliu Traian Atanasiu [18.Oct.05 19:07]
Asta e și părerea mea. Eu îți recomand un autor care, deși știe foarte limpede acest lucru, nu se lasă copleșit. Într-un fel nu e cazul să ne asumăm o vinovăție peste puterile noastre. Cineva trebuie să mai creadă și că atît cît om mai trăi avem nu dreptul, ci privilegiul omenesc de a ne bucura în oaza în care mai sîntem, cît mai sîntem, îngăduiți. Se numește Peter Sloterdijk.
=  lumea?	Alin Pop [19.Oct.05 11:51]
păi tocmai, eu nu cred că lumea e nebună, ci cred că morala (cea la care te raliezi și tu) e strâmbă, a luat-o pe un drum greșit. eu cred că lumea (viața) își cere disperată drepturile. aici punctele noastre de vedere diferă. de unde farmecul situației...
=  sa stii ca vorbeam serios ( ca si acum)	LEAHU IONUT FLORIN [19.Oct.05 18:58]
traiane, iti multumesc pentru sinceritate si ma bucur ca ai apreciat aprecierea mea (aliteratia este voita sa stii) si pot si eu sa afirm la randul meu ca al tau este raspunsul la un comentariu care m-a incantat cel mai mult, care mi-a dat impresia ca intr-adevar autorul mi-a citit comentariul cu aceeasi abnegatie cu care eu i-am citit textul si ca mi-a raspuns sincer, nu doar din simtul obligativitatii de a-mi raspunde. la recitire, floryn