| = femeia-suflet | Elia Ghinescu [25.Oct.05 21:10] |
| "un gîde cu mîini de copil"... frîntura aceasta e vers mi-a mers la suflet. Ca și cum nu ar fi destul că tot se moare, dar se moare în chinuri, căci nu este putere și nici știință în acele mîini de copil. Te știu un poet care aduce în mintea cititorului imagini puternice și clare. Nu te dezminți nici aici. O serie de întrebări ce par a nu-și afla răspuns. Cunoști destinația femeii-suflet smulsă din piept, căutată apoi în fiecare altă femeie mințind a viață. A fi viu e rațiunea? Ce fel de "viu"? | |
| = Calaul | Posogan Horea [25.Oct.05 22:42] |
| Interesanta ideea strofei a doua si foarte de efect: viata vazuta ca un calau din securea caruia sar scantei in fiecare zi, un barbar ce misca piatra dureros pe fiecare coarda a sufletului nostru facandu-ne timpul din ce in ce mai subtire, pregatind marele final. Cu stima, Horea! | |
| = doar mințile lucide.. | Ovidiu Oana [25.Oct.05 23:19] |
| ... se pregătesc pentru normalul sfârșit. un cititor constant, la fel de bine pregătit. mai vin! | |
| = parere | Dinis Adrian [26.Oct.05 00:19] |
| Poem care curge unitar, mereu fiind altfel- fiecare asociere a calaului creeaza un nou univers de imagini care asteapta sa fie slefuite de cititor. Imi place enorm; as putea sa spun ca e fenomenal poemul si induce clar cele mai puternice simtiri insa imi pare incomplet, caci daca asa ramane finalul poemul inclina repede spre banal. Sugerez la un asa inceput un asa final. Cu respect, | |
| = /viața asta parcă-i un gâde/ ? | Gabriela Pierre Dragomir [26.Oct.05 07:35] |
| /viața asta parcă-i un gâde cu mâini de copil/ /unde se duce iubirea când mori/ iubirea nu poate ajunge decat acolo unde este iubire. si atat e destul de simplu, mi se pare ca ii intrebi tu pe altii nu ca nu ai fi stiut... /viața asta parcă-i un gâde sătul să-și ascută securea/ /mi-am făcut programare să mor aștept cu sufletu-n palme să vină cineva să mi-l ia/ aici ai scris ceva foarte dogmatic dar... poate ramanea asa ... daca il lasai asa ca un final... sau iar tu ai vrut sa ascunzi misterul acestor taine... binenteles ca trebuie sa murim de atatea ori sa putem merge mai departe... si trecutul trebuie sa moara... pentru a se naste viitorul zambind... si nu isi mai ascute nimeni securea Noi o ascutim totul este in mintea nostra este ... viata este visul fiecaruia in parte un vis care exista numai pentru el... pestisorul de aur este in creier... dorinta este deja indeplinita in sensul ca daca gandesti pozitiv... este ceva mai bine si cu acel gade de viata... sa ramana doar o fantomatica trecere... /dacă-mi vor tremura degetele când te voi smulge din piept/ aici nu te-am inteles... daca e iubirea nu conteaza in ce mom. sau masura nu poate fi smulsa din piept, sau tu nu pastrezi amintirile frumoase fara praful prezentului? atat | |
| = Comentatorilor | Negru Vladimir [26.Oct.05 07:33] |
| Elia... am ales in aceasta poezie sa sugerez fara rusine o lume a concretului interior, in pofida aparantei de ireal. Horea... ma bucura ca lectorul preia imaginea si o imbogateste cu elemente ale propriului sau imaginar... de fapt asta doresc prin poeziile mele, altfel n-ar fi decat o etalare banala de suflet. Ovidiu... luciditatea este desigur un atribut al clipei... suntem atat de schimbatori, noi oamenii. Adrian... raspunsul ti-l dai singur... finalul ramane deschis... de ce as inchide cercul? la ce bun sa-l tin doar pentru mine? E ceva mai tragic decat o sfera muscata? Multumiri tuturor. | |
| = părerea mea | Virgil Titarenco [26.Oct.05 07:47] |
| Vlade, îmi place foarte mult și chiar i-aș fi dat o stea. dar nu suport ultimele 5 versuri. sînt atît de previzibile încît strică toată surpriza din prima parte. părerea mea. și tu știi că nu mi-o pot cumpăra nici dușmanii și nici prietenii tăi | |
| = GPD | Negru Vladimir [26.Oct.05 07:47] |
| GPD... stii cum se intampla? Ajungi la un soi de certitudini de nezdruncinat... apuci chiar sa calatoresti o parte din drum... dar clipele sunt atat de haine incat decorul se modifica atat de fundamental incat aceasta succesiune de iluzii, de oglinzi neslefuite te face sa porti o alta si mereu noua povara... e drept ca viata insasi e doar un tablou cu omul stand cu spatele la Dumnezeu, din imbecilitate ori libera alegere... fragmentul de final este despre libertate si contemplarea sufletului dupa moarte... nu te-ai temut insa niciodata ca dupa moarte ai putea uita zambetul celui pe care-l iubesti, ca ai putea sa-l uiti? Stii doar ca Dumnezeu are umor si-ti da ceea ce i-ai cerut chiar in ultima clipa :) | |
| = Virgil | Negru Vladimir [26.Oct.05 07:51] |
| Virgile... initial strofa a doua ar fi trebuit sa deschida balul si era legata de surata ei... am preferat sa aduc o spaima personala in sfera concretului si cum zici tu a previzibilului pentru a putea sa-i mai sleiesc din puteri... prea m-a bantuit si m-a predat unor ganduri defel fericite. Multam. | |
| = revin... | Gabriela Pierre Dragomir [26.Oct.05 08:53] |
| /mi-am făcut programare să mor aștept cu sufletu-n palme să vină cineva să mi-l ia/ speram adica daca s-ar fi terminat asa erai si mai dogmatic le ascunzi sa nu fie recunoscute de oricine dar... atunci ar fi fost ca o rugaciune nerostita... si nu numai p.s am scris com si a disparut nu mai eram logata si... :( de aceea revin cum mi-a placut mult... si imi era dor de o poezie de a ta... are apa dura versul tau adica o densitate de baut... cum zicea Moromete /bea apa/ :) frindly Pierre | |
| = Nu-mi mai este teamă de moarte | Bejliu Anne-Marie [26.Oct.05 11:16] |
| Nu-mi mai este teamă de moarte pentru că știu că iubirea va rămâne aici pe pământ împărțită frățește tuturor celor care m-au iubit și dacă ei pleacă la rându-le iubirea mea știu că o jumătate a împrăștiat-o bătaia vântului către minunile naturii tot frățește.Cealaltă parte mai mare, o voi lăsa pe creasta muntelui ca atunci când voi pleca în cer dacă El mă va accepta acolo s-o vizitez din când în când să nu se simtă părăsită. Toți suntem datori cu o moarte,programările ni le face El,noi doar ne prezentăm conștincioși la program. Cu prietenie,AnMar. | |
| = . | Costin Tănăsescu [26.Oct.05 12:00] |
| nu pot sa nu remarc, printre altele, inceputul acestei poezii. s-a reusit un fel de antonimie prin raportul dintre "gâde" și "copil" care are un efect naucitor, imagistica de secventa fiind minunata. Poezia este defapt o intrebare cu submultiplii ei. Ce se intampla cand moare iubirea, cu mine, cu tine... Este o stare de neliniste, care da greutate poeziei, conturata de versurile care de asemenea m-au fermecat:"... dacă-mi vor tremura degetele/ cand te voi smulge din piept.../...aștept cu sufletu-n palme/ să vină cineva să mi-l ia.../" Dilema "propusa": ingerul sau diavolul de femeie..., parca nu stiu nici eu ce sa aleg. o sa ma mai gandesc... cu prietenie, | |
| = Comentatorilor | Negru Vladimir [26.Oct.05 13:45] |
| Pierre... probabil ca daca as fi lasat lucrurile in aer nu s-ar fi intamplat nimic in plus sau in minus... insa mie imi convine cum a iesit :) Anne-Marie... spui frumos tu insa cateodata theoria, credintele noastre sunt zdruncinate si nu intotdeauna revin in aceeasi pozitie... vorbesc de diferentele de intensitate ale experientei. Costin... ma bucur ca te regasesc iarasi aici... imi place ca faci din comentariu o arta. Multumiri tuturor. | |
| = Ai dreptate,... | Bejliu Anne-Marie [26.Oct.05 18:00] |
| Ai dreptate, dar eu deja am cunoscut jumătate de moarte.Vorbesc de viața mea.Teoriile nu mă atrag iar obiceiurile acceptate de mine sunt acelea adevărate,simple.Am trecut prin frământările de care spui legate dezdruncinarea credinței.Am avut noroc că am frâie bune și prieteni de nădejde. Revelația de după moartea de câteva ore a fost că nu sunt și nu voi fi niciodată singură cu adevărat.(Doar la începutul Marelui Drum ,atunci da.)După toate aceste necazuri credința mea crește,simt o apropiere mai mare de El.Mai degrabă mă sperie singurătatea de după moartea celor dragi decât propria mea moarte.De intensitatea experienței ce să mai spun... | |
| = Izvor intunecat | Cozmina Ilie-Preotescu [26.Oct.05 20:57] |
| Ciudata asocierea pe care o faci: copil-gâde. M-a dus cu gândul la maleficul originar; la viața hâdă care îți zâmbește pe chipul unui copil pervers. Senzația creată este iar de strigăt care se îneacă undeva pe drum… De atâta țipăt în gol și oboseală, cineva și-a scos sufletul pe palme. Și acolo îți și dă senzația că-i va rămâne, odată ce-mi pare că atât în lumină cât și întuneric tot goliciune va găsi. O fi simplu poemul tău de dragoste?!… Poate, însă eu l-am băut ca pe un pahar cu apă curată de izvor. Paradoxal, efectul, a fost unul întunecat… | |
| = Comentatorilor | Negru Vladimir [27.Oct.05 07:20] |
| Anne... zicea Eliade ca de fapt nu ne e frica de moartea noastra ci de faptul ca nu ne-am mai putea niciodata intalni cu cei ce se duc... ce e sufletul decat o suma de iubiri. Cozmina... cine mai bea in ziua de azi din cupa aceea si sa se mai si gandeasca la efecte :) Multumesc. | |
| = Ramanem aici pe pamant... | Bejliu Anne-Marie [27.Oct.05 07:41] |
| Asa si este.Ne este frica de ,locul gol lasat in urma de cei dragi parte profunda a sufletului nostru.Cu fiecare pierdere parca trupul slabeste iar sufletul desi mai puternic, parca ar vrea sa-si ia zborul mai repede sa ajunga la ei.Ramanem aici pe pamant intr-o continua cautare,intr-o continua pustiire mai ales atunci cand nu mai gasim puterea sa ne descarcam surplusul de dragoste ramas in urma pierderii lor.AnMar. | |
| = Anne | Negru Vladimir [28.Oct.05 07:15] |
| Sunt intrebari pe care le punem desi stim ca raspunsurile tin mai mult de latura noastra subiectiva decat de vreo ordine care ne determina... merci Anne. | |
| = sunt întrebări... | Gabriela Pierre Dragomir [28.Oct.05 09:39] |
| *Sunt intrebari pe care le punem desi stim ca raspunsurile tin mai mult de latura noastra subiectiva decat de vreo ordine care ne determina...* mă bucur că îți convine și normal ai și de ce eu aș zice să te bucuri doar ai dat de gândit atâtor hărți de sinapse... apoi știu promisiunea e promisiunea... nu am loc aici să îți răspund la acea întrebare o să scriu un eseu este în minte, și trec îți las un semn ... apoi răspuns nu ai avea de ce sa îmi mai scrii tu mi-ai răspuns deja, la eseul ce urmează, este o profunzime a gândurilor tale care... ma captează știi asta... nu e prima oară... mulțumesc de răspuns p.s. Costin îți spun ceva acolo nu e nici o dilemă este deja propunerea lui Negru ... uneori este un iad cu ea alteori poate fi rai... numai una din acele trăiri ... e nevoie de o balanță adică poate nici una doar echilibru ... și completare... simplu... friendly Pierre | |
| = Pierre | Negru Vladimir [31.Oct.05 09:04] |
| Pierre... daca versurile mele dau de gandit ori ba asta desigur este treaba lectorului... mie imi place sa-l starnesc, sa-l fac sa atinga o alta realitate... din iluzie in iluzie, frumosul. | |