| = fire de viață se țes la picioarele timpului | Erika (Eugenia) Keller [26.Oct.05 21:08] |
| "îngenuncheată"...incerc a îndeplini legile firii.... "chemată să înalț în liniște mâinile" către barca oamenilor ce navighează spre cer îmi place "mă las arcă și trec peste lumi depărtarea de țărm e semn că exist azi mai aproape de lume, ultimul anotimp nu a trecut încă prin ochiul copilei e cânt de clopot în alte amiezi din curtea vechiului schit" viata mea e în mâinile lui Dumnezeu și el stie ce orânduieste, eu ma rog singurului adevăr în pedeapsa virtutii! | |
| = tatălui mai am să-i aduc paharul din apa apelor | carmen mihaela visalon [26.Oct.05 21:29] |
| Bat clopote in inima celei îngenuncheată în ape Le aud in murmurul copacului de coral...Ela, iar te-ai colorat in violet infinit.Ai lasat o poezie lumina, in dar calatorilor obositi. "depărtarea de țărm e semn că exist azi mai aproape de lume fire de viață se țes la picioarele timpului nu mai am urmă de pământ spre a-mi acoperi chipul" Multumesc, | |
| = Erika și Carmen | Ela Victoria Luca [27.Oct.05 07:51] |
| Erika, sunt unele înfăptuiri, precum încgenuncherea, mâinile înălțate, ruga și veghea, apa din ape de adus și prima amintire din pântec lăsată cumva, toate acestea într-o zi când se aud clopotele în curtea unui vechi schit. Mulțumesc, mă auzi de oriunde aș grăi. Carmen, este darul meu călătorilor obosiți, celor ce nu pot a clători, celor ce îmi sunt de suflet, cumva pentru a le fi apele împrospătare. Mulțumesc pentru că mă vezi violet-albăstruie. Ela | |
| = la picioarele timpului... | Gabriela Pierre Dragomir [27.Oct.05 12:56] |
| La picioarele timpului... implorăm urmele pământului să ne acopere chipul cu priveliștea plaiurilor din copilărie... și nu mai puteam decât sî îngenunchem în apa din noi... *paharul din apa apelor* frumos... acest Graal al tău... plin cu apa sufletului... tău ... omul rătăcit prin el va adromi a liniște și tăcere... deși e numai cântec și culoare statică... bronz șlefuit cu migală de ... *decât coloana celui din urmă om* care ne-a șoptit secretul scării din noi spre treptele de lumină ... poate și numai ascultând pendula sa... ascuțind cerul cu leagănul copiilor ... a căror viață este mai dulce prin ... romburi de ... Brazii răsturnați... Mă opresc fără a fi oprit gândul să-mi cânte a plutire... Mulțumesc pentru acadea :) Atât Pierre | |
| = o poezie reusita | LEAHU IONUT FLORIN [27.Oct.05 17:06] |
| mi-a placut foarte mult prima strofa plina de metafore izbitor de bine inchegate si constiente de propria lor putere. de remarcat aici paradoxul din al treilea vers si metafora vietii. dar fara indoiala cel mai reusit element este metafora din al doilea vers al celei de-a dua strofe. faptul ca ai formulat "paharul din apa apelor" si nu " un pahar din apa apelor", arata ca acesta este unic si foarte greu de dobandit, si de asemenea intregeste imaginea de suprematie a acelei ape, imagine realizata prin genialul ales superlativ. faptul ca acest vers se afla chiar la jumatatea poeziei ofera un neinchipuit echilibru, devenind un fel de axis mundi al poeziei, mai ales ca acesta este versul care infatiseaza misiunea importanta, facand legatura cu titlul. ar mai fi de spus ca paralelismul cu episodul biblic lasa impresia ca te referi mai degraba la tatal ceresc decat la propriul tau tata, iar incertitudinea care domina textul asezoneaza in mod unic poezia, lasand totodata impresia amplificarii tariei emotiei eului liric. cu drag, floryn | |
| = Gabriela | Ela Victoria Luca [27.Oct.05 16:23] |
| Omul ce are nevoie de apa apelor pentru a mai adormi în tihna timpului și a lăasa în bronz urmele coloanei sale, ca un brad întors, de înalt, atingând cu tălpile cerul. Mulțumesc, cred că deja descrii ceea ce poezia mea ar fi putut urma de m-aș fi lăsat pe acea urmă. Ela | |
| = cele de.... | Miruna Dima [27.Oct.05 16:36] |
| Citind titlurile, am început deja să știu ce e "de tine". La fel cum, atunci când citesc versurile, amprenta "de tine" îmi murmură mult după ce ochiul s-a ridicat de pe text. Asta înseamnă mult, înseamnă drum propriu, înseamnă o voce recognoscibilă, înseamnă speranță. Mai lasă-te arcă peste lumi... | |
| = Miruna | Ela Victoria Luca [28.Oct.05 00:00] |
| Cele de mine sunt văzute numai de ochii ce știu a mă privi pe mine dincolo de toate cele. Mulțumesc, tu ai cum să auzi vocea. Ela | |