| = părere | Liviu Nanu [01.Nov.05 20:40] |
| Pe tine te strânge dragostea și neputința de umeri, dar pe el, pe destinatarul invizibil, e posibil să-l sufoce atâta pasiune. Dar sper că e tânăr și în forță, eu unul n-aș putea rezista unei așa încercări. Iar mâinile colorate de sânge m-au înfiorat chiar. | |
| = to much love will kill you in the end | Marius Tudor [18.Apr.13 23:38] |
| nu știu de unde să încep comentariul și nici nu știu de ce poemul îmi creează, paradoxal,impresia de sterilitate,deși mi-aș fi dorit foarte mult să nu fie așa;probabil e de vină recuzita,cam prăfuită,ce am mai văzut-o și în alte spectacole"mâinile colorate cu sânge" "o zi în sufletul meu""ultimul strigăt din mine""mâinile astea reci""mă vor întoarce într-un vis"nici o gară",apoi toate acele exprimării directe ce explică imaginile de mai sus "sunt îndrăgostită, vezi""chiar tristă"...după aceea abuzezi de expresii gen "nimeni nu știe""numai o zi""nu știu dacă""ultimul strigăt""nu știu nici dacă""nu știu""nu știu dacă""nu știu de ce""un singur tren""nici o gară", unele vor să creeze tensiune celelalte mister, dar felul cum sunt construite e atât de previzibil încât o dată intrat în lanțul repetițiilor ai senzația de producție de serie,apoi "lumânările mute" nu merge nici cum,"lumânări"îți dă deja senzația de liniște,dacă adaugi și mute obții o imagine pleonastică,mai ales că ele nu pot fi niciodată vorbitoare,"un singur tren îmi dă bună-seara" tot o pesonificare care mi se pare forțată,"drumurile care dorm în ochii unui copil"mi se pare un vers foarte bun,ulimele versuri le-am văzut, în context, ca autoreferențiale. | |