Comentariile membrilor:

=  da	Cosmin Dodoc [08.Nov.05 18:24]
intotdeauna ai avut o intelepciune in scris, ceva care te face sa te uiti cu putin mai multa luare-aminte.
=  Dacă eram un înțelept, Cheevas...	Tudor Negoescu [09.Nov.05 08:59]
Dacă eram un înțelept, Cheevas, nu mă apucam să fac publice anumite trăiri intime. Le țineam pentru mine. Cine își expune, azi, sufletul (o invenție metafizică) pe o tarabă, se expune mult...și bine.
=  Tudor	Liviu Nanu [09.Nov.05 09:33]
Tudor, nu pricep ce înseamnă "sufletele AERINE". O poezie deșteaptă cu imagini puternice din care mi-au rămas în memorie muzeul senzațiilor de ceară și strofa a treia.
+ Tudor	Geta Adam [09.Nov.05 10:09]
Poem aerisit, in ciuda "ncarcaturii" pe care o duce. E de vina "mana" poetului, nu multi pot sa aduca cititorului acea senzatie ca poti respira in voie acolo unde e greu si adanc. In acelasi timp e aici sentimentul ca lucrurile, oamenii "de toata ziua" stau mana-n mana cu neobisnuitul, cu fantasticul. Cel putin asa am simtit eu.
=  se zice că sufletul e un fel de abur (Anton)	Tudor Negoescu [09.Nov.05 10:12]
Onorabile nea Antoane, zic unii că sufletul e un fel de abur, un fel de...gaz aerian, un flux energetic, aș zice și eu, să mă dau mare. Improvizez, acum, amintindu-mi ceva de genul "La 1 noiembrie 1871, gazul aerian produs la Filaret a fost trimis pentru prima dată în conductele din oraș. Erau instalate 785 de felinare cu gaz aerian etc. etc." Oricum, după reclama bine-venită, abia aștept să-ți citesc volumul, Liviu!
=  vând o vocală	Liviu Nanu [09.Nov.05 10:15]
Tudor, nu cred c-ai înțeles. Lipsește o vocală acolo. Un e mai precis.
=  total anapoda	Tudor Negoescu [09.Nov.05 10:33]
Mulțumesc pentru subtila tragere de mînecă, Liviu! Am făcut mai devreme și un comentariu în plus, total anapoda. Acum am corectat.
=  Doru	Eugenia Reiter [09.Nov.05 10:35]
e un sentiment care nu-ti da pace. stiu. si tu stii. mi-ar fi greu sa comentez exact cum percep ce-ai scris. as fi subiectiva si nu vreau. trebuie sa zambim, da? multumesc
=  "acolo unde e greu și adânc".	Tudor Negoescu [09.Nov.05 10:42]
Îmi plac poemele aerisite, dragă Geta, de pe vremea cînd, mai demult, coboram în mină, la Livezeni. Atunci am învățat să respir "acolo unde e greu și adânc". Tot de pe atunci am început să-i înțeleg pe mineri...acum, chiar și pe copiii lor. Mulțumesc pentru trecere!
=  Nia	Tudor Negoescu [09.Nov.05 11:00]
Dragă Nia, uneori, în anonima noastră existență, visăm la anumite comuniuni (de senzații, de trăiri, de sentimente). Dar nu e neapărat nevoie să le și concretizăm "pe teren". Deci, vorba unui talentat poet, care mai postează uneori pe site, să nu confundăm instanța poetică, actantul liric cu...autorul, unul destul de prozaic, de anost, după părerea mea.
=  O parere goala	Jianu Liviu-Florian [10.Nov.05 11:58]
Draga Doru, Ca de atatea ori in fata cate unui poem mustind de iamgini poetice superbe, metafore incantatoare, am senzatia ca musc dintr-o paine in care, in locul graului, gura mi se umple de gustul fad al afanatorilor si ingredientelor unei industrii poetice a painii pentru uzul celor prea flamanzi ca sa mai aiba sentimentul gustului. Nu as vrea sa imi descarc in acest poem sentimentul meu de calator prin poezia prezentului ca printr-un imens pustiu, in care cel care se pierde nu gaseste apa vietii, ci se imbata cu mirajele desertului. Dar asta simt. Totul este superb. Dar inima mea se incarca cu nimic. Stau si ma intreb de ce poezia nu reuseste sa imi comunice - atentie, mie numai - nimic altceva decat volutele unor cautate balonase de sapun, cu atat mai putin ceea ce mi-ai deconspirat a fi abandonul trairii in trup, si inceputul trairii in spirit. Nu stiu. Sa fie alcoolul - mai bland decat vulturul din Caucaz - apexul acestui inceput? Totul se amesteca, se amalgameaza, Dumnezeu insusi, batranul, nu intelege ceea ce noi am inteles demult, noi, poetii, sau noi, muritorii, contorsionata, pana mea critica ingurgiteaza atata talent poetic incontestabil risipit pentru a-mi comunica mie - atentie, mie numai - gustul unei paini preparata din sticla. Cat de artizanala, cat mestesug, cata daruire, cata traire in aceasta vocatie de sticlar, care ajunge faina de sticla intr-o paine a viselor mele, mereu amanata...Eu cred chiar ca poezia romana nu se mai scrie demult in limba romana. Se scrie intr-o limba necunoscuta, in care fiecare incercam, dupa inclinarea literelor, dupa forma lor, dupa muzicalitatea moderna a golurilor, sa ghicim intelesul care ne pune in valoare talentul de cititor in intuneric. Cu respect si cu drag, Liviu
=  Apa vieții o găsești în altă parte	Tudor Negoescu [10.Nov.05 12:26]
Dragă Liviu, poezia nu este morală, nu face justiție (una divină, cum ai vrea tu, în nici un caz). Din poezie nu vei bea apa vieții, ci doar, cum zici, mirajul ei. Așa a fost de la început. Apa vieții o găsești, mai curînd, dacă te (s)cufunzi în Biblie, dacă sapi cu spor! Dar cel mai grave e să confundăm trăirile autorului cu "viața", trăirile actantului liric din textul cu pricina. Știu că te dezamăgește poezia care se scrie azi, așa că mulțumesc pentru judecata ta dreaptă, nefardată!
=  Nu are rost să te consumi atît	Tudor Negoescu [15.Nov.05 09:31]
"Se scrie intr-o limba necunoscuta, in care fiecare incercam, dupa inclinarea literelor, dupa forma lor, dupa muzicalitatea moderna a golurilor, sa ghicim intelesul care ne pune in valoare talentul de cititor in intuneric". Păi chiar limba poeziei este una necunoscută, dragă Liviu. Nu are rost să te consumi atît de mult pentru niște cuvinte...suav-anapoda.
=  senzatii de ceara	Elena Malec [16.Nov.05 08:16]
Ai prea multe metafore frumoase aici, Tudor, ca poezia ta sa se topeasca precum ceara. Fii mai curajos. Ti-as mai da o steluta.
=  cînd începusem să mă feresc de metaforele frumoase	Tudor Negoescu [16.Nov.05 08:31]
Dragă Elena, mulțumesc pentru aprecierile tale, venite tocmai cînd începusem să mă feresc de metaforele frumoase! Curajos n-am fost de cînd mă știu...
=  nea Tudore, cum pot?	Bogdan Sevra [28.Nov.05 02:09]
uite ca iau si eu contact cu textele dumitale, sigur, un expresionism ireprosabil, ca-mi vine, zau, citind sa nu mai fac ce-mi propusesem in noaptea asta:( cum pot sa fac rost de ceva publicat de Tudor Negoescu?
=  Dacă vrei, poți, Bogdan S...	Tudor Negoescu [28.Nov.05 11:42]
Mulțam de trecere, june Bogdan S. (cred că faza aceea cu hăituirea a fost o glumă de-a ta, o modalitate mascată de a-mi mulțumi că te-am citit de-atîtea ori)! Cu expresionismul m-ai ghicit la fix. După ce i-am citit pe germani, am constatat că (structural) sînt apropiat de viziunea lor și că mi-ar prinde bine să încerc o reeditare a manierei acestora, peste ani, măcar așa, ca exercițiu... Ce ți-ai propus să faci, e bine să faci. Să nu te abții, dacă te refereai în comentariu la sex și băutură, întîlniri cu prietenii, boemă... Dacă vrei, poți...
=  piramida nu era goală	Nicollé Pierre [24.Feb.06 08:46]
Piramida nu era goală ci era plină cu acea mumie, dar sufletul nu poate fi mumie așa cum credeau și faraonii, dar scribul? apoi acolo acele senzații ascunde o idee puțin dogmatizată, -sufletele aeriene au făcut-o deja- mi-a plăcut enorm, dragostea adevărată nu poate fi un păcat, iar sufletele pot face dragoste fără a face dragoste, doar cu acel cuvânt poate, iar trupurile sunt doar o prelungire materială a senzațiilor eterice... cu drag Nicolle
=  Nicicînd viața nu a fost o afacere veselă...	Tudor Negoescu [24.Feb.06 09:30]
La scrib, la viața și la idealurile lui nu se mai gîndește nimeni, Nicolle. Important e fastul, importantă e nemurirea faraonului. Nicicînd viața nu a fost o afacere veselă...
=  contractul	Nicollé Pierre [24.Feb.06 09:43]
Așa este, dar cum se presupune despre un fel de contract încheiat înaintea unei noi vieți, se intuiește la un moment dat picăturile de fericire, un gând bun, măcar, atunci pare mai dulce viața, dacă știm ce este viața ceea ce ne descriu atlasele de anatomie sau... aceste simțuri mai aparte de a de rosti dincolo de ceara stinsă; fastul nu rămâne cu noi, după moarte nu rămâne decât aripa, chiar și una dacă o avem ascunsă, nu rămâne decât iubirea în starea sa... atât, sau stările sale... așa cum și viața noastră este văzută după acel zbor(moartea) într-o carte de lumină, atât, fastul ți se pare trist și mie una chiar jalnică... nu se mai răscumpără așa prietenia... știi după moartea unui prieten drag te poți întâlni în vis... chiar dacă ceilalți au uitat să mai cheme pe cineva... *la fast*. și nu spun numai de dragul de a spune. nu râmâne fastul ci iubirea, așa cum a fost amintirile sufletului nu le poate șterge nici măcar Dumnezeu, sau dacă da am vrea noi acel zbucium, al despărțirii și teama, neregăsirii... atât ceara se topește, scribul se întoarce în timp pentru a-și păzi rostirea... viața e un carnaval cu măști, cei pe care îi iubești devin o parte din masca ta. cu drag Nicolle
=  Nicolle P	Tudor Negoescu [09.Mar.06 16:47]
Am murit și am revenit la viață. Nu îmi mai doresc nimic. Acum, doar mă amuz...
=  Tudor	Ionescu Bogdan [27.Mar.06 10:04]
Iti daruiesc aceasta senzatie de ceara...
=  are ceva erotism senzația ta de ceară	Tudor Negoescu [27.Apr.06 20:30]
Bîrrr! Da are ceva erotism senzația ta de ceară... Scena se întîmplă într-o sală de disecție?