+ micuta ta lume din spatele ferestrei | Zabet Mihai [09.Nov.05 08:33] |
Un lucru care trebuie apreciat la poezia ta este reala virtuozitate tehnica; perceptibila tot timpul la nivelul imaginii, al versului - o foarte buna stapanire a limbii, capabila sub condeiul tau sa se muleze in orice directie si o subtila si profunda intelegere a mecanismelor poetice vizate. cu drag, mihai | |
= Claudiu | Florin Hulubei [09.Nov.05 09:29] |
Foarte bun poem! Limbaj fără floricele, dar bine stăpânit și expresiv. Îmi place că dai cuvintelor banale forța de a reda senzații puternice: "pernele-ti asfalteaza somnul in spatele pielii de pe fata iti lasi ceafa muscata de oboseală" Toată această lume obositoare, care macină spiritul, ne provoacă o senzație acută de alienare: "si nimic din ceea ce-ai putea sa-ti doresti acum inca nu ti se poate intampla nici macar printre oamenii astia pe care-i revezi sa dai intr-un final si de tine nici macar atat. " De remarcat: "fiecare stea sta in cate un carlig de macara norii unsi cu aracet aluneca de colo colo si linia orizontului e cand vizibila cand nu in functie de cat de incet sau repede sari tu coarda in ea" | |
= .... | Lucia Firefly Popescu [09.Nov.05 14:21] |
Îmi place mult finalul, începând de la "si incep sa se urneasca bratele macaralelor impaiate".... Era suficientă o "călătorie" mai scurtă. Așa cum este, cam obosește. Te rog să nu crezi că am făcut vreo comparație cu ce scriu eu. Nu fac niciodată așa ceva! Iar în ce te privește pe tine... ȘTIU cât poți! Mult! | |
= mihai zabet, florin, lucia | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
mihai, nu am apucat sa-ti multumesc. deci multumesc. aprecierile tale sunt obiective, totusi, dupa atata timp, recitind acest text imi dau seama ca pe alocuri sunt modificari care trebuie facute. florin, sunt totusi cateva floricele, dar le voi elimina, nu le exemlific acum. lucia, poti face o asemenea comparatie, nu este nicio problema. da, cam oboseste, e un pic cam lung ce-i drept. | |