| = ba nu, ba da | Elena Malec [11.Nov.05 07:35] |
| Tedi vezi ca ai un "va uitat de tot" de corectat. Si mai zici ca nu esti postmodernist. Poate nu in sensul care e uzat conceptul, dar ai o rupere cu modernul,cred evidentiata la nivelul viziunii. Ba nu, ba da... | |
| = ba da, ba nu | Vasile Munteanu [11.Nov.05 07:40] |
| „dar ăsta nu-i joc...”; eu nu zic nimic, Elena, eu doar sugerez; mulțumesc pentru atenție, ochii mei s-au uitat prea mult în monitor...:) | |
| = actorul si salbatica roaba | Daniel Bratu [11.Nov.05 12:55] |
| ca un vechi admirator ce ma aflu al versurilor ted-iene, admir si aici metaforele flacara-snop, patosul poetic, poezia nucleara, de o concentratie incredibila, insa cred ca e pacat ca sonurile sa fie sfartecate, de aceea propun o varianta (cu foarte mici retusuri ale originalului), in care am introdus in distih inca o rima si amincercat pastrarea ritmului si accentelor, "în frig, sunt actor ducând roabă stau la gura sobei ca sub reflector teracota-i spartă cerul căptușit iernile din flăcări adumbrite dor sau iar cântă hornul umed-răgușit îmi deșir tăciuni albastriti prin ochi din imagini nopți norilor mei verzi și-mi miroase-a nuci și-a mere-n deochi frigul copt în păsări prinse prin livezi cocoșat precum roaba veche-n drum îndopând hambare de-aer cu nimic m-am dat pradă-n sine arderii postum mi-am croit visări de blond alambic topit și-ntregit mai pur m-am pătat doar cu sânge proaspăt și greu de licornă lepădat-am umbre de prăsilă-n pat jupuindu-mi candid pielea mea diformă dragii mei strigam dinspre casa goală tare-aș vrea din vin numai vin să beau eu ieșind să-mi spuneți doar o bună seară să n-aud cum crâncen înjurați că stau poate dinții mei aținând vătraiul ce n-a scormonit v-ar uita de tot poate brațul meu lemnelor ca paiul mai uscat să-l car și ca el să pot de prin buzunare bomboane cu rai scot candia neagră și iad caramel din mantaua-mi fără copci mălai mi-ar ieși pe gură și-un cap de cățel hai râdeți actorul mirați-vă coada vă car în cuvinte pe scenă zăpada" | |
| = Daniel | Vasile Munteanu [11.Nov.05 13:12] |
| mă simt copleșit; de declarație, de arhitectul fonic pe care îl (re)descopăr în tine; ce pot să spun? mie poate nu îmi iese, poate îmi plac imperfecțiunile, rostirea cântată de frică la drum de noapte...; încă o dată, mă simt copleșit de generozitatea-ți. cu prețuire, | |
| = autor! | Bianca Goean [11.Nov.05 13:44] |
| Ted, de mult nu am mai lasat nici eu semn, dar acum nu se putea sa rezist la poezia aceasta, in egala masura pentru inedit/clasic, rupere detasata, voita, din perfectiune (si cat imi place asta), sugestiile atent construite... imi pare aproape ca o panza pe care pictorul a pictat imagine peste imagine, stii ce zic? :-) Si, bineinteles, de forta inchiderea cercului perfect intre titlu si final. Nu stiu de ce si pe cine, dar parca imi vine sa aplaud si sa strig "autor". | |