| = camera ca timp. | Florina Daniela Bordieanu [23.Nov.05 08:44] |
| camera ta mi-a amintit de secunda mea. "Secunda dintre noi are la capătul dinspre mine o consistență gelatinoasă. Semiconștientă de zgomotul zilei, privirea se agață de chipul tău și balansează ușor, înainte-înapoi, spre trecut. E doar o secundă. Una singură. Divizată aproape la relanti, îi aud pârâitul." da, recunosc senzatia dilatare-strangere. dintr-un alt unghi, poate. si starea de aglomeratie, singur fiind. acum am inteles si ce ai vrut sa spui in celalalt text. | |
| = timpul ca obsesie | Trandafir Nataniel Cornelius [26.Nov.05 22:40] |
| O idee a "durerii imperceptibile a secundelor trecand" ma bantuie de cand ti-am citit textul. | |