| + doar | Cristiana Miu [26.Nov.05 21:13] |
| Plecam spre a ne intoarce si intotdeauna, daca ne intoarcem cu adevarat, ceva-ceva a ramas in acelasi loc pentru a ne astepta. Acel ceva cel mai important, esenta esentelor, chiar daca e doar o frunza tremurand de la ultima bruma. Chiar daca e doar un zambet. Sau o pleoapa umeda de femeie. Sau un vers. Sau o poezie. Nu mai trec atat de ades prin lumea aceasta de poeti. Nu mai treci la fel de des prin lumea mea. Ceva a ramas, insa, la fel. Fara indoiala. Ce vroiam eu sa zic e ca in timp ce citeam aceasta poezie am avut impresia ca n-am lipsit nici macar o clipa. Ca toate sunt asa cum erau. Desi scrii altfel. Azi. Poezie obsesiva, chinuitoare, ca un urlet pe care stii sigur ca n-o sa-l auda nimeni. Dar totusi urli. ca sa impovarezi tacerea. Poezia ca o inchisoare, fara putinta de eliberare. Poezie rotunda, ca un ou micut micut, ca o zi fara seara si dimineata. Poezie foarte buna, dupa parerea mea. Unii se vor intreba daca ai ceva de spus in poezia asta. Pentru ca, am eu impresia, trebuie sa stii ceva ca sa intelegi. Trebuie sa stii cum doare. Doar. | |
| = "atâția A-mic – atâtea A-mare" | Claudiu Petria [27.Nov.05 01:28] |
| Obesesiile fara chip sunt " A-mare",iar zilele devin "un cui mic – un cui mare un cui mic – un cui mare un cui mic – un cui mare" ce prind flash-urile pe care le traiesti, apoi te introci. "in jos" asfintesc si zambet si joc, in umbra ce pe umeri o porti. Atras de tablou, alerg sa te citesc. C. | |
| = Cristiana, Claudiu | Vasile Munteanu [27.Nov.05 08:08] |
| Cris, nu-i atât de rău când nu te aude nimeni, dar tot e bine când te aude Cineva :). Ca să te citez, "Știu că tu știi.". Același. Claudiu, mulțumesc pentru letură și pentru comentariu. | |