| = Prea complicat pentru mine | Eugen Galateanu [09.Dec.05 23:13] |
| Stimate domnule, dumneavoastră încercați să spuneți ceva. Semănați în această privință cu dl.Paler- și dumnealui bătea câmpii cu grație- dar ce spuneți și ce legătură are cu dl.T și dna.G din titlu-dumneavoastră o știți. Și dacă o știți poate ne puneți și pe noi-simplii muritori-la curent. Dacă nu, ne puteam plictisi și în altă parte- dar articolul dvs.- pe care l-am parcurs cu răbdare-pentru a nu fi acuzat că sunt superficial- este cheia desăvârșită a baterii apei în piuă. Mi-ați smuls un căscat de 2/5 și o vagă durere de cap- în rest incomprehensibil. | |
| = Onorabile domn, | Corneliu Traian Atanasiu [09.Dec.05 23:59] |
| o dedicație nu dezleagă misterul unui text și nici nu-l încifrează. Pentru plictiseală vă pot recomanda doar: Maimuța mea, plictiseala. Pentru durerile de cap consultați un neurolog. N-am de gînd să vă acuz că sînteți superficial. După cum vedeți mă preocupă părerea și strădania dv. Și, răbdător, înțeleg că nu vă lipsește decît gustul pentru astfel de texte. Titlul comentariului dv. spunea totul. Restul, cum spuneți, este într-adevăr apă de ploaie. Puteți s-o bateți în piua mea, nu vă sfiiți. Uneori, cînd nu înțeleg ceva, îmi permit să cred că nu sînt chiar la nivelul celor citite. Dar asta numai pentru că poate am mai multă răbdare și stau mai bine cu capul. I-adevărat, deviza mea este: m-ar plictisi să fiu plictisit. Mai încercați. Sau nu vă mai complicați, totuși. | |
| = domnule Atanasiu | Virgil Titarenco [10.Dec.05 01:52] |
| Domnule Atanasiu, mi se pare mie sau dumneata ai facut o obsesie pentru mine? Imi vine si sa zimbesc. Macar daca erai doamna sau domnisoara, ziceam si eu ca exista vreo explicatie. Dar asa, ma pufneste un ris bonom. Desi uneori fixatiile astea pot fi semne ingrijoratoare. In orice caz eu sper sa va treaca. Ma gindesc ca probabil nu mai stiti ce sa incercati ca sa va atrageti popularitate (asta apropo de articol). Problema este insa o chestiune de bun simt elementar (iertat fie-mi pleonasmul) pe care s-ar putea ca dvs sa nu o realizati. De ce spun asta? Pentru ca nu se cade sa procedati in felul acesta indiferent ce vreti sa spuneti dvs. aici, atita timp cit vorbiti in "contumacie" asa cum precizati. Poate ca in ce ma priveste pe mine n-are importanta fiindca eu inca am nivel 120 si va pot raspunde, si nici nu imi pun mintea cu dvs. fiindca nu cred ca am cu cine. Dar Elia, are nivel -20, deci sanse destul de reduse sa va poata raspunde liber aici. V-o spun asa ca de la barbat la barbat (asta daca va mai considerati asa ceva) ca e abject modul in care procedati, lipsit si de demnitate (al carei tribun probabil va considerati in momentele cind va priviti in oglinda propriei vanitati) dar lipsit si de o minima gentilete. Oftez cind ma gindesc ca a disparut pina si chestia asta de pe malurile Dimbovitei. E jenant si faptul ca editorii au acceptat asta. Indiferent cine este Elia Ghinescu si indiferent ce ar fi facut, nu se cade sa se procedeze asa. Uitati, asta e unul din momentele acelea ciudate cind ma cuprinde o jena profunda ca sint inca cetatean roman. Exista ceva urit, bolnav in poporul acesta care are o placere stranie de a-si obtine satsfactia prin strivirea vecinului. Sa ma mai mir ca pruncii mei ma mai intreaba uneori: "Dar ce e cu romanii, taticule, de sint asa?" Ce sa le spun? "I don't know... I just don't know. Sindromul unui popor abuzat, poate asta." Precizez ca nu am nici un fel de legatura cu Elia Ghinescu, nu stie ca am scris aceste lucruri si nu m-a rugat sa scriu aceste lucruri. Am simtit insa ca asa se cuvine sa procedez. Si asta indiferent de ce represalii vor fi declansate impotriva mea din aceasta cauza. Sint convins ca "prietenii mei", ca de obicei, nu se vor dezminte. | |
| = ricoseu | DoDu [10.Dec.05 09:15] |
| Mie mi-a placut articolul, uite, domnule Atanasiu, ca-ti devin un cititor aproape constant. La urma urmei, aici nu e vorba nici de Elia Ghinescu si nici de Virgil Titarenco (decat prin ricoseu), e vorba despre lucruri mult mai importante la care poti medita si care te fac sa-ti pui intrebari. Degust textele care ma fac sa-mi pun intrebari. Domnule Atanasiu, nu-i raspunde lui Virgil, ar fi pacat de articol sa iese un nou scandal | |
| = titanomahia | Corneliu Traian Atanasiu [10.Dec.05 09:49] |
Venerabile, umorul dumitale, cînd nu e bont, e de-a dreptul involuntar. Nu te mai schimnonosi să folosești cuvîntul „domn” cînd gura ți-e dedată doar la sudalmă. Lenjeria dumitale intimă e poate procurată de peste ocean, dar ce se lăfăiește, moale în ea (n-aș vrea să-i spun culoarea), este zeflemeaua și bășcălia de care te-ai molipsit forever în mahalaua natală. Cît privește limba română (care pentru unul care se crede autor este măcar ea, nu-i așa, o patrie), îți cam joacă feste. În primul paragraf folosești la început adresarea vag protocolară cu „dumneata” (care se construieste cu singularul), pentru ca în final să pierzi acordul și s-o dai pe plural: „In orice caz eu sper sa va treaca. Ma gindesc ca probabil nu mai stiti ce sa incercati”. Nici în ultima frază nu vă iese acordul: “Sint convins ca "prietenii mei", ca de obicei, nu se vor dezminte.” Ar fi mai românește “dezminți”, nu crezi? Nu doar pe Dîmbovița, ci oriunde te-ai afla limba română rămîne aceeași. Și-ți bate discret obrazul. Dar cum se știe, obrazul subțire cu obraz gros se ține. Pe scurt, doar cînd vrei să faci pe seriosul ești comic. În rest penibil. De-aia și zîmbesc. Respectuos. Pentru că mă îngrijorează grija pe care mi-o porți. E o vorbă românească: cîinele moare de drum lung și... (cred că am și eu prieteni care știu continuarea). Precizez, ca și onorabilului din intervenția primă, că o dedicație, chiar cînd cuprinde o mică ironie, rămîne doar o dedicație. O atenție pe care o dai cuiva și un mod de a-i sugera că textul (și nicidecum pretextul) are legătura cu dînsul, cu vreo discuție anterioară, cu anumite atitudini puse atunci în discuție. Nu mă dă patriotismul afară din casă. Știu o definiție a patriei mai potrivită pentru mine, a dat-o Sever Voinescu într-un articol: patria este fatalitatea care ne ține, stimabile Titarenco, pe amîndoi împreună. Cît timp vei mai fi cetățean român. Ah, era să uit, în subiectul Elia, te-ai pripit ca de obicei și ai picat, cavalerește, ca musca-n lapte. Cu Elia am avut două discuții pe mess asupra „dedicației”. Dacă iei contact cu ea (orice avocat ar trebui să-și consulte mai întîi clientul, chiar și cei din oficiu), te va lămuri despre ce e vorba. Cu o jenă de semn contrar, | |
| = Domnule Dodu, | Corneliu Traian Atanasiu [10.Dec.05 09:52] |
| nu i=am răspuns decît aparent lui Virgil. El se citește doaar pe sine. Nu citește texte, doar pretexte. Mulțumesc pentru părerea despre text. Îți dedic comentariul. Chiar dacă pare un răspuns la interpelarea virgiliană. | |
| = dacă mai sînteți în stare... domnule Atanasiu | Virgil Titarenco [10.Dec.05 10:08] |
| Domnule Atanasiu, îmi stîrniți o milă profundă dar numai atît. Sînteți acel gen de om atît de murdar la gură încît nu mai știe nici el dacă să scuipe sau să bage înapoi în gură. Sînteți un produs al unei lumi care din fericire apune încetul cu încetul. Generația noastră încă mai are răbdare cu frustrările dumneavoastră. La urma urmei sînteți o victimă iar eu nu am cu ce să vă mai ajut în privința aceasta. În ce privește textul, dacă m-ați fi întrebat frumos v-aș fi spus de ce nu mă atinge această bucățică de ziar. Dar sînt convins că nu vă interesează părerea mea și aveți propriile dumneavoastră idei fixe despre mine. Nici cu asta nu vă pot ajuta. În ce privește Elia, v-am scris dar se pare că în încrîncenarea dumneavostră vă place doar să vă auziți vocea frustrată în megafon, v-am scris că nu am luat și nici nu mă interesează să iau legătura cu ea în ce vă privește. Aici nu o făceam pe avocatul ei, dacă puteți pricepe asta, ci vă arătam cît de abject procedați. Despre jenă, ce să vă spun? Un sfat... nu îi mai pronunțați numele. Încercați să o simțiți cînd vă uitați în oglindă... dacă mai sînteți în stare... | |
| = regret | Corneliu Traian Atanasiu [10.Dec.05 10:47] |
| că nu las spațiu celor ce pot face comentarii mai puțin impertinente. Mi se pare că aș lăsa pagina la dispoziția unei persoane care nu e în stare să se controleze. A dovedit-o în multe situații și locuri. Nu e cazul să profite încă o dată de generozitatea site-ului. Și nici de a mea. | |
| = cred că butonul meu nu funționează, | Corneliu Traian Atanasiu [10.Dec.05 10:50] |
| rog un editor să oprească comentariile. | |
| = am redeschis pe șest comentariile, | Corneliu Traian Atanasiu [21.Dec.05 17:36] |
| sper că vor profita doar prietenii textului și nu denigratorii de profesie. Voi rămîne totuși vigilent. | |
| = nu știu... | Dana-Maria Onica [21.Dec.05 22:44] |
| Nu știu altă cale de progres interior,de evitare a suficien- ței,de dobândire a încrederii în sine, decât incercarea. Încecând, ne putem descoperi hotarele,uneori mult mai largi decât credeam. Eu sunt mai de curând pe aici-comentariile de mai sus m-au lasat cu gura căscată! | |
| = o vorbă | Corneliu Traian Atanasiu [22.Dec.05 07:13] |
| Nu mai știu cui aparține. "Nevoia de a-ți face dreptate e semnul unui spirit vulgar." Asta în legătură cu pornirile pătimaș-denigratoare. Nu înțeleg? În asta stă superioritatea mea. Pe ei trebuie să-i întrebi frumos ca să-și spună părerile senioriale. Ai pus punctul pe i. Încercarea se potrivește jocului vieții, succesul celui social. Care cel mai adesea te înstrăinează. | |
| = un alt fel de succes | Dana-Maria Onica [23.Dec.05 16:50] |
| În legătură cu succesul social, mi-am amintit un gând mai vechi. Există un tip de succes social involuntar, necăutat, nedorit,rezultatul unor calităti greu de tăgăduit și al unor fapte cu neputință de ignorat, calități și fapte produs al unui lung șir de incercări. Deținătorul unui astfel de succes, care nu are nici o legătura cu publicitatea, cu ve- detismul, trebuie să-i poarte povara. Sau să se retragă în pustiu. | |
| = să înțeleg că | Corneliu Traian Atanasiu [24.Dec.05 08:07] |
| ai fi pățit-o și vorbești în pustiu? Sau doar cu experiența pustiei? Că doar nu vrei să-mi atragi atenția și să mă pui în gardă. | |
| = nu interesează | Dana-Maria Onica [24.Dec.05 13:25] |
| Nu interesează persoana mea și nici experiența mea, spusă pe șleau. Iar în ceea ce vă privește, nu am motiv să vă pun în gardă. Păreți în stare să suportați multe. Mă acuzați de prea multă subtilitate. Am vrut să spun că există o formă de succes social pentru care nu poți fi condamnat. Chiar și cinicul Diogene avea parte de el. | |
| = socialul | Corneliu Traian Atanasiu [25.Dec.05 09:23] |
| are această permisivitate. Nu condamnă din capul locului. Agreează un fel de spectacol dizident, dar pînă la urmă votează să bei cucută. | |
| = subscriu | Dana-Maria Onica [25.Dec.05 14:29] |
| Subscriu, deși prefer pustiul,cucutei. | |
| = desfid | Dana-Maria Onica [25.Dec.05 19:46] |
| Instanța socialului? O desfid. Mă gândeam la o condamnare din partea celor care au ales încercarea. | |