| = joci o carte cu miză mai mare | Corneliu Traian Atanasiu [21.Dec.05 08:49] |
| Sigur, ceea ce spui este perfect adevărat, dar lucrurile sînt puțin mai rele și depășesc erupția acestei biete generații. Sînt de fapt efectele mai puțin scontate ale democrației. În Europa ele au fost vizibile începînd din 1930 cînd masele și-au făcut apariția masiv în toate locurile publice. Generația tînără a erupt și ea în anii '50, odată cu boomul economic și cu cîștigarea independeneței financiare față de cei ce-i susțineau. S-ar putea ca eu să nu fi avut niciodată apetență pentru gustul tineresc, dar mărturisesc că și în vremurile cînd aș fi putut-o face prezența scenică (nu mă interesează aici muzica) a lui Elvis și a Beattles-ilor mi s-a părut cu iz de mahala ordinară. Iar Michael Jackson - doar un șobolan ud ieșit din canal. Nu știu dacă a gusta muzica înseamnă a nu-ți da seama de ce alte gusturi conexe deprinzi neatent atunci cînd te dedai fără discernămînt fenomenului. Revolta maselor, omul recent (fără rădăcini), voga locală a manelelor sînt fenomene care depășesc această generație. Caracteristica pro poate fi găsită în fașe în aplicarea fără discernămînt a multiculturalismului. | |
| = m-am zorit | Corneliu Traian Atanasiu [21.Dec.05 08:59] |
| Neîndoielnic, un articol de calitate și un text indignat pe bună dreptate, cu accente bine așezate pe metehnele generației. Care a prins în iureșul ei și alte vîrste expuse. Scuze pentru cîteva virgule scăpate în comentariul anterior și pentru cuvîntul - fașă - scris greșit. | |
| = Revoltă | Cristina Andrei [21.Dec.05 11:30] |
| Desigur, ai dreptate, fiecare generație nouă vine cu revolta ei, cu ceva nou care nu e întotdeauna bun. Apropo de fenomenele Beatles, Elvis, Michael, personal n-am înțeles niciodată, nici măcar când eram puștoaică, idolatrizarea absurdă a diverselor vedete, ba chiar mă îngrozesc când mai văd pe la VH1 documentare despre fani care, după părerea mea, ar trebui tratați într-un spital de boli mintale, întrucât admirația lor trece mult de limitele normalului, frizând fanatismul și obsesia. În ceea ce privește această “generație pro”, mărturisesc că la momentul în care am scris articolul, eram plină de revoltă, ba chiar mai mult, de repulsie, vizavi de acest fenomen atât de amplu și îngrozitor. Nu sunt destul de în vârstă ca să-mi pot forma o imagine retrospectivă personală mai amplă, totuși îmi pare că niciodată degradarea în societatea românească nu a fost atât de mare și mă doare că nu se face nimic, că nu se dorește să se facă nimic, că tinerii noștri sunt lăsați în derivă, în voia unui curent extraordinar de periculos (părerea mea). Nu li se oferă alternativă, nu li se oferă repere de comparație, disprețul valorii și cultul igoranței au devenit coordonate aproape intrinseci. Nu știu cum, când mă gândesc la toate astea, îmi tot vine în cap un refren al celor de la “Sarmalele reci”: “O, ce frumos viitorul luminos / Li se-arată celor idioți/Deci, fii supus față de cel mai sus-pus / Nu uita că țara te vrea PROST”. Ignoranții sunt mai ușor de condus, de manevrat, de manipulat. Poate că nu are nimeni interesul ca “generația pro” să se deștepte. “Aplicarea fără discernământ a multiculturalismului” – bine, foarte bine spus, ai suprins în câteva cuvinte o esență caracteristică vremurilor sub care trăim. Numai bine, | |
| = omul sfinteste locul | Tudor Giugariu [22.Dec.05 18:14] |
| Te inseli cand spui ca niciodată degradarea în societatea românească nu a fost atât de mare.Poate ai vrut sa spui ca niciodata aceasta degradare nu a fost atat de vizibila cum este astazi, gratie televiziunii.In privinta faptului ca nu se face nimic eu cred ca nici nu se poate face ceva la nivel de mase intr-o societate democrata, unde iti sunt prezentate o sumedenie de stiri sau informatii in mod pozitiv sau negativ in functie de preferintele postului TV respectiv.Iti trebuie foarte multa putere, care nu se afla decat intr-o personalitate formata, ca sa discerni, sa respingi cu hotarare raul si sa-l distingi si cand este imbracat in haine de oaie.Eu cred ca singurul lucru care se poate face acum este la nivel individual, la nivel de masa nu ai cum. Sa-ti dau primul exemplu care imi vine in cap :asta-vara, mergand prin satele transilvane in cautarea traditiilor, aflu de un vechi obicei de Pasti, care se tine in acel sat.Cerand amanunte, fata preotului din sat, de 14 ani, care indeplinea rolul de ghid la biserica de lemn ne spune de profesorul de limba romana de la scoala din sat, in varsta de 30 de ani care a inviat acest obicei specific Ardealului, care nu se mai tinea de mult, profesor care se ocupa in fiecare an de tinerea acestui obicei prin mobilizarea satenilor, fiind nevoie de mai mult timp ca vechea traditie sa se reimpamanteneasca. Revenind, gandeste-te ca nu a fost posibila interzicerea piesei de teatru blasfemiatoare a Mungiei-Pippidi sub pretextul libertatii cuvantului.Daca primarul Iasului sau directorul teatrului ar fi fost ca acel tanar profesor de limba romana dintr-un sat ardelean, fi sigura ca blasfemiatoarea piesa era interzisa.Si fara sa bata cu pumnul in masa, fara strigate si acuzatii.Pur si simplu pt. ca o astfel de piesa ar transmite spectatorilor o stare de greata, iar face tristi si bolnavi. Sunt multe de discutat aici ... | |
| = si ce sa facem ?! | Ruse Andrei [02.Jan.06 13:55] |
si ce sa facem ?! AAA !! am 20 de ani si ma simt strain in propria mea generatie. noroc cu facultatea, cu site-ul asta si inca cateva. dar mama ce vine dupa noi... vai de capu' meu ! articolul e perfect adevarat ! bine structurat si incheiat cu ideea ca au murit oameni pentru a gandi liber cu adevarat. GANDESTE LIBER, tocmai paradoxul lu ManeleTV... pardon, PROtv. mii de felicitari. | |
| = Răspunsuri | Cristina Andrei [07.Jan.06 11:25] |
| Revin destul de târziu, pentru că nu am mai avut acces la net. Tudor, s-ar putea să ai dreptate, poate că mediatizarea și accesul la informație aduc la suprafață tarele, care astfel sunt mai cunoscute și... răspândite. E adevărat, într-o democrație nu se poate interzice una sau alta - cum ar fi piesa respectivă - dar se poate refuza difuzarea, finanțarea, și în plus se pot exprima opinii și se pot difuza critici care în final să distrugă produsul respectiv, dacă acesta este blasfemiator sau negativ din alt punct de vedere. Însă la noi se acceptă prea repede orice și nu se "cerne" nimic, critica este extrem de slabă, înghițim hămesiți tot ce ni se dă. În plus, greșeala mare o fac formatorii de gusturi, de opinii - persoane publice - care promovează pur și simplu nulitatea. Excepțiile sunt rare. Chiar dacă nu există cenzură, nimeni nu a interzis autocenzura, care rămâne singura coordonată ce ar putea să oprească diverse tendințe negative, atât la nivel mass media cât și la nivel individual. Dar și această autocenzură trebuie să se raporteze la un sistem de valori. Și aici ajung întrebarea lui Andrei: și ce să facem? Răspunsul e greu, pentru că sistemul de valori se degradează extraordinar de rapid. Da, teoretic răspunsul se găsește la nivel individual, în inițiativa personală a unuia sau altuia. Omul sfințește locul, adevărat, dar oameni ca acel profesor sunt rarissime excepții și duc o luptă sisifică și - fără mediatizare - fără ecou, de cele mai multe ori. Or, pentru a se schimba ceva, trebuie să se formeze un curent, iar pentru aceasta este necesară mediatizarea, care le este pur și simplu refuzată oamenilor de valoare. Totuși, și chestia asta cu mass media și mediatizarea e relativă, pentru că, să ne aducem aminte, pe vremea lui Ceaușescu știm ce se promova și se îndruga prin mass media, dar nimeni nu credea în acel "om nou" și în idealurile comunismului. Bibliotecile, cinematecile și teatrele erau pline, oamenii cultivau adevăratele valori, nimeni nu citea așa-zisa literatură promovată oficial etc. Andrei, uite că "cine caută găsește". Tu te numeri printre puținii din generația ta care nu se mulțumesc cu ce li se dă și caută o alternativă. Îngrozitor îmi pare faptul că în general este foarte greu să te orientezi atunci când vrei altceva decât ce ți se oferă pe tavă, opțiuni alternative există - dovadă acest site, care tot o inițiativă personală este - , dar aceste opțiuni sunt greu de găsit în jungla asta devoratoare în care trăim... Salutări | |
| = mare atenție la clișee | Daniel D. Marin [07.Jan.06 14:11] |
| "Cred că există o piedică îngrozitoare, și anume conservatorismul generațiilor vârstnice pus față în față cu creativitatea absolut dezlănțuită, și uneori prost dezlănțuită, a generațiilor tinere; și aici avem o sursă uriașă de conflict în societatea românească în acest moment. Cei care ne conduc, de exemplu, nu reușesc să vadă atât de larg pe cât văd tinerii care sunt conduși de către ei. Cei care ne conduc continuă să trăiască într-o cultură de supraviețuire pe când tinerii vor deja o cultură de dezvoltare. Și cei care nu reușesc să o obțină fie cad în extreme protestatare complicate, cum ar fi anumite curente muzicale, fie pur și simplu părăsesc țara" (dintr-un inteviu cu C Tabara). Să lăsăm, Cristina Andrei, chestiile cu ""tu te numeri printre puținii din generația ta care... "" . Există o energie vitală a tinerilor care-i foarte importantă, își este aproape suficientă. Bătrânii pot deveni sfetnici în măsura în care n-au obsesia de a fi sfetnici și de a se plânge. Și în alte vremuri, tinerii erau toți priviți așa ca niște reformatori anarhici de generațiile anterioare. În prezent această prejudecată se aruncă, se pare, tot asupra tinerilor. Dar societatea aceasta, una de tranziție, se construiește, n-are cum altfel, o dată cu cei tineri și cu energiile lor. Ei sunt prinși, e drept, în războiul acesta teribil între cultura de supraviețuire și cea de dezvoltare (cum remarca, în interviu, domnul Tabără), zona materialității fiind prima pe care trebuie s-o gestioneze (dovadă exemplele date cu vârf și îndesat mai sus. Deși, să fim serioși, câți tineri gustă, de exemplu, telenovele, mai mult decât doamnele casnice de, să zicem, 40-50 de ani??). Dar nu cred că suntem o generație ratată, nicidecum în mai mare impas creativ decât altele; și apoi, se merge într-o cu totul altă viteză. Un tânăr de azi nu mai seamănă nici măcar cu un tânăr de acum, să spunem, doi ani. Schimbul ăsta de viteză, de ritm trebuie mai atent sesizat. Și numai după aceea discutat despre "reperele" unei generații. Și mai există și un război mai puțin vizibil, cel cu tine însuți, care singur la un moment dat te poate apropia de idealuri mult mai înalte. | |
| = Despre clișee, fapte și războaie interioare | Cristina Andrei [08.Jan.06 23:16] |
| Daniel, am obiceiul să operez cu fapte, nu cu clișee. Și mă documentez înainte de a afirma una sau alta. Crede-mă că știu foarte bine ce vorbesc, nu mă aventurez să fac afirmații neverificate. Pentru conformitate, vezi sondajele recente care îi indică drept interpreți preferați ai tinerilor pe Vali Vijelie, Adi de Vito și Nicolae Guță. În ceea ce privește tipul de programe preferate, în topul preferințelor, pe locul doi se plasează telenovelele. Vezi și violența din școli și licee. Și gândește-te că nu toate cazurile ajung la știri. Lăsând deoparte anchetele seci și reci, care operează cu eșantioane, cifre și marje de eroare, ca și știrile mai mult sau mai puțin obiective, eu personal beneficiez de circumstanțe care îmi permit să am o privire mai amplă asupra fenomenelor care afectează tânăra generație, din dublă perspectivă: a adulților (părinți, profesori) și a tinerilor (cam între 16 și 22 de ani). Sunt, ca să zic așa, la curent cu pasiunile, nevoile, idealurile tinerei generații și cu relația acesteia cu societatea și adulții. Cât despre “energia vitală” a tinerilor noștri… aici mă abțin, pentru că nu cred că mă pot exprima eufemistic. Dacă citești mai atent, ai să vezi că am făcut referire la faptul că în prezent generațiile se schimbă la un interval mai scurt decât în alte perioade, deci am sesizat schimbul de ritm și viteză. Cât despre clișee… idei ca cele care propagă spiritul novator al tinerei generații versus spiritul conservator al generației anterioare fac parte ele însele din categoria clișeelor, nu crezi? Nu întotdeauna o nouă generație este echivalentă cu o evoluție; o nouă generație poate aduce și o involuție. Dar lucrul acesta este mai puțin sesizat tocmai datorită clișeelor care susțin că noua generație aduce cu sine în mod intrinsec evoluția. E adevărat ceea ce spui tu despre “războiul interior”… În virtutea dreptului la opinie, permite-mi să mă îndoiesc că tinerii noștri sunt măcinați de astfel de lupte interioare zvârcolitoare, care să-i apropie de idealuri mai înalte. Mulțumesc de trecere și comentariu și îți urez succes în războiul tău. Salutări | |
| = pro generatia anti | Emil Carageorge [09.Jan.06 04:46] |
| In primul rand felicitari Cristina pentru articol, este excelent si reflecta intocmai gandurile mele. In al doilea rand, la un studiu mai atent al paginii am gasit undeva "ancris73" si m-am luminat: nu numai ca apartinem aceleiasi generatii, dar sintem nascuti kiar in acelasi an, asa ca era firesc sa facem front comun impotriva "generatiei pro". Desi nu cred ca numele a fost ales perfect; sa ne amintim, "generatia pro" a fost o lovitura de imagine din anii de glorie ai proteveului, cand era kiar televiziune si nu maghernitza din zilele noastre. Daca esti sincera 100% trebuie sa recunosti ca atunci, prin 97-98 te-ai identificat si tu cu generatia pro, adica niste tineri care vroiau sa dovedeasca muzica straina scotind "underground"-ul autohton la lumina, promovand calitatea si descatusind niste tineri care nu apucasera sa fie pervertiti la ideea absurda a omului nou. Apoi... ce a urmat se stie. Sigur ca noi acum ajungand la o varsta la care ne-am mai "calmat", cand ne uitam la cei care au acum varsta pe care o aveam noi atunci, nu ne mai regasim, nu ii mai intelegem. Ce pretentii sa mai ai atunci sa mai inteleaga lumea asta parintii nostri, oameni noi get-beget, asa ca nu te mai mira ca Parlamentul e plin de PCR redivivus. Dar sa nu divaghez. Ceea ce vreau sa-ti transmit este ca faci doua greseli. Prima este afirmatia ca "tinerii născuți în 1989-1990 își mai aduc aminte de telefoanele fixe cu disc, de televizorul alb-negru la care se vizionau două-trei programe...". Cred ca ai gresit putin perioada, ai vrut sa spui cei nascuti in 79-80, caci cei din 89-90 cand au devenit constienti de lumea in care traiesc, s-au lovit direct de celulare si "Top 300". Aceeasi greseala si mai jos cu cateva randuri. A doua este cea pe care o fac toti cei din generatia noastra: nu poti compara tinerii din ziua de azi cu cei din vremea liceului nostru pentru simplul fapt ca cei de pe Marte nu stiu cum se traieste pe Venus. Sint doua lumi complet diferite, care nu au in comun decat faptul ca s-au petrecut in Romania. Cel mult poti face o paralela intre adolescentii din anii '80 si cei din anii '70 sau, peste ceva vreme, intre adolescentii din 2000 si cei din 2010. Cum poti tu sa-i explici unui pusti de 16 ani ca nu erai primit in scoala fara sapca si matricola si ca in vacanta de vara te duceai pe santierul tineretului? Nu te crede si nici nu-l intereseaza. Si inca ceva: "nu trageti in pianist!". Mass-media nu e de vina ca pustii nu au auzit de Jules Verne, dar iti recita la infinit versurile lui gutza. Din pacate audienta azi in Romania nu o face Phil Collins, nici macar Elvis sau Beatles, ci vijelie. Crezi ca ei nu ar vrea sa difuzeze Beethoven? Dar "reitingul", batu-l-ar vina... Televiziunile reflecta exact baltoaca asta numita Romania: tranzitia a reusit sa genereze niste monstri (dur, dar adevarat) care nu inteleg alte cuvine in afara de "banii si dusmanii/ fetele si fesele". Vina e la Ministerul Invatamantului, pentru ca nu intelege ca in scoala trebuie sa faci in primul rand educatie, nu Darboux, Lavoisier si L'Hopital. In loc de de incheiere, am sa va spun voua, celor care reprezentati "generatia pro" pe acest site si cititi aceste randuri: va invidiez pentru ca aveti tot ceea ce nu am avut noi la varsta voastra (Doamne, n-am 80 de ani! of!)si ii condamn pe toti ceilalti de varsta voastra pentru ca acum, cand pot avea tot ce isi doreste un adolescent, aleg maneaua si telenoveaua! Sa le cante cucuveaua! | |
| = documentează-te, dar nu doar arăta cu degetul | Daniel D. Marin [09.Jan.06 00:28] |
| La NOI, am cel puțin speranța (și unele indicii), că e doar o fază tranzitorie. N-aș putea spune același lucru despre generația care conduce încă această țară, și căreia i se datorează mult din ceea ce suntem acum, inclusiv repulsia și indignarea care iau locul, destul de frecvent, oricărei tendințe de a evolua natural, firesc. Altfel, de unde am deprins unii dintre noi - mulți puțini, tu știi, statisticile o spun - ceea ce tu și alții mai în vârstă vă rezumați doar la a arăta cu degetul sau blama?? | |
| + citiți! | Adrian Firica [09.Jan.06 04:56] |
| 1. "Este destul de dificil să accepți cu stoicism faptul că aparții unei alte generații, anterioare.". asta ce este, aparțin, unii, unei generații "post-eroariane"? ... stoicii, de felul și prin convingerea lor, aveau o așa de mare îngăduință ..., încât lăsau loc și accepțiunii, ori îngăduință, pentru chestiunile grăbit formulate în preambulul articolului tău. 2. "Este o acceptare implicită a faptului că ai îmbătrânit. Dar, dacă în trecut generațiile se schimbau la 20-30 de ani, în ziua de azi ele se schimbă la un interval mult mai mic, sub 10 ani." vai de mine, eu mă "primenesc" zilnic și asta nu de 20-30 de ani, ci de pe la "intervalul" de doi ani. dar constat că de șase, șapte ani unii semeni ai mei, din intervalul de vârstă de 20-30 de ani, nu se prea schimbă. văd asta la televizor. mă gândesc să pun televizorul în vasul acela în care după ce faci ceva, e de la sine înțeles ... că trebuie să tragi apa! mă strâng la pungă, astfel încât să-mi cumpăr o instalație din aceea care reacționează, așa cum trebuie, atunci când te salți în sus de pe colac, după ce ai, de, generat! 3. "Mă refer aici la mentalități, comportamente, modele care suferă modificări de la o generație la alta. Aceste repere se schimbă rapid, urmând liniile generale de dezvoltare a societății, în ritmul rapid al evoluției tehnologice." dar, eu numai voiam să sugerez. rugămintea mea este să nu mă debranșați, numai pentru a-mi arăta ce scrie în actul meu de identitate. fiul meu are 13 ani. e rocker de 13 ani și nouă luni. "adidașii" săi miros, iar el poartă blugi - și ai mei miros și eu port blugi! nici una, nici alta nu sunt invențiile noastre, dar ... ținem cu dinții de ele. culmea: nu e că ne suportăm, ci chiar că ne iubim! 4. "Culmea ..." nu prea a fost "computeruțul personal" (PC-ul) ceea ce se crede, p-aci și-acum, da' nu-i bai!, că după ce citești puțintică istorie PC-istică, te lămurești puțintel, dar și mai pe deplin: depinde, pe undeva, de buzunar, dar dacă "globalistic" suntem un pic în urmă, "technicistic" suntem în crema-cremei top-ului. 5. iară culmea!: articolul tău e formidabil, pentru că a generat, în subsol, o colectă de opinii oneste. 6. invit toată lumea să citească și să spună ceva. părerea. 7. iar tu, anunță-ne, mâine, că renunți la “începuturi” complicate! | |
| = părere | Paul Bogdan [09.Jan.06 08:11] |
| Generalizare subiectivă... Contraargumentele ar putea fi expuse ele însele într-un eseu. -Nu generația pro a inventat generația pro, ci mass-media; -Nu generația pro este aceea care s-a educat pe sine; -Nu generația pro face parte din aparatul administrativ corupt -manelele și telenovelele, sunt marca generațiilor 30-70, și nu a generațiilor de după 89 -etc. Semnat, un ceaușel, 1968 | |
| = :))) | Dana Stanescu [09.Jan.06 09:39] |
| care generatie pro? sloganul ala cu care se chinuia proteveul sa creeze o chestie? poate daca gaseai o alta denumire generica mai mergea. 'Apropo de fenomenele Beatles, Elvis, Michael, personal n-am înțeles niciodată, nici măcar când eram puștoaică, idolatrizarea absurdă a diverselor vedete, ba chiar mă îngrozesc când mai văd pe la VH1 documentare despre fani care, după părerea mea, ar trebui tratați într-un spital de boli mintale, întrucât admirația lor trece mult de limitele normalului, frizând fanatismul și obsesia.' asta a fost si mai amuzant. | |
| = articol patetic, obosit și superficial | Alina Livia Lazăr [09.Jan.06 10:26] |
| Nu am copii, deocamdată, dar atunci când îi voi avea, ca părinte, voi avea grijă să aparțină, doar ca dată a nașterii și ca localizare în timp, unei generații. Nu cred în generalizări și nici în această împărțire SUPERFICIALÃ pe care ai realizat-o aici. Ai trasat o linie între două perioade de timp, în urna uneia punând bilele albe, în cealaltă-cele negre. Cred mult în nuanța griului, deci cea de mijloc, atunci când vine vorba de generații, deci, de mase. Cred că faptul că cei născuți în 1995 nu știu de tvul alb negru sau de rațele și vânătorii nu este o mare pierdere: eu pot să văd, în același timp, că ei vorbesc engleza mult mai devreme decât am vorbit-o eu, că se exprimă mult mai coerent de la o vârstă mai fragedă, că au oportunități de a alege, că nu sunt amorțiți și că, dacă sunt corect îndrumați, pot face lucruri mult mai valoroase decât le-am făcut eu la vârsta lor. Cred că analiza ta nu este doar superficială, ci și inutilă. Incompletă. Nu am timp acum să detaliez. Ce am avut de spus însă am spus. E periculos să trasezi linii de demarcație, fără să iei în calcul nuanțele ori fără să faci un studiu riguros. Ori, și mai rău, fără să prezinți o soluție, în cazul în care identifici o problemă. Mi se pare o lamentare depășită, îmbătrânită, exclusivistă și, nu în cele din urmă, tristă. | |
| = Despre indicii și blam | Cristina Andrei [09.Jan.06 14:00] |
| Daniel, vorbești de indicii. Să-ți dau eu câteva indicii: una dintre aceste statistici indică o creștere a delincvenței juvenile: din totalul infracțiunilor, 7,2% au avut ca autori minori ce au comis, în majoritatea cazurilor – peste 90% - infracțiuni contra persoanei, vârsta autorilor fiind cuprinsă între 14 și 17 ani. Și aceste cazuri se tot înmulțesc. Fără a mai intra în amănunte, statisticile arată și o creștere a abandonului școlar, a ratei prostituției și a avorturilor în rândul elevelor de liceu, sau a ratei consumului de droguri printre elevi. Cu toate acestea, capacitatea de regenerare a tinerilor este mare. Rămâne de văzut dacă ei vor conștientiza acest lucru și vor profita de el. Indiciile mele arată un viitor sumbru, pe care, crede-mă, nu-l doresc, și aș vrea și eu să fie vorba de o “fază tranzitorie”. Vorbești de generația care conduce această țară. Eu am vorbit de generația “anti”, care a luptat împotriva acestor lupi care-și schimbă părul. Da, domnilor ce ne conduc li se datorează mare parte din năravurile și moravurile vremurilor în care trăim. Dar mai mult dăunează mijloacele de comunicare în masă, care maimuțăresc Occidentul în tot ceea ce acesta are mai superficial și mai dăunător. Pentru ca răul să fie înlăturat, el trebuie întâi constatat și conștientizat. Dacă “a constata” înseamnă “a arăta cu degetul”, da, asta fac, arăt cu degetul. Poate că acest lucru este necesar, pentru ca noua generație, aflată într-o derută întreținută la nivel informațional, să conștientizeze tarele de care suferă, să le conștientizeze ca pe tare, nu ca pe niște trăsături “cool” sau ca pe manifestări de revoltă. Eu, personal, nu mă rezum la a blama sau la a arăta cu degetul. La nivel individual, fac și eu ce pot, dar nu am acum dorința de a epata cu acest lucru. Pe de altă parte, chestia asta cu aruncatul blamului este ca un bumerang. Noua generație aruncă blamul pe conducători, pe părinți, profesori și societate, uitând că și ea face parte din această societate și poate schimba ceva, uitând că, pe lângă educație, există și autoeducația și conștiința proprie, care ar trebui să acționeze ca o frână în calea răului venit din afară. Numai bine, | |
| = Emil | Cristina Andrei [09.Jan.06 14:35] |
| Puteam să numesc această generație oricum, ceea ce am vrut să evidențiez este un curent, și orice denumire i-aș fi dat ar fi întâmpinat interpretări. Mărturisesc că nu m-a prins valul generației pro a proteveului, pentru că în perioada ei de glorie, la care te referi, am cam renunțat la televizor. Cât privește prima greșeală, aici e vorba și de posibilități materiale. Iar referitor la cea de-a doua greșeală… cred că evoluția necesită comparație, iar reperele dezvoltării ulterioare trebuie să reprezinte o medie a valorilor din toate generațiile. Numai bine, | |
| = generația brățărilor de silicon | Alina Livia Lazăr [10.Dec.18 14:27] |
| Citeam astăzi, în suplimentul Săptămânii Financiare (Biz Show) despre faptul că brățările de silicon revoluționează marketingul comercial, electoral și caritabil. ONG.urile și autoritățile politice din multe țări ale lumii adoptă o idee impusă de marile corporații: aceea de identificare simbolică a diverselor grupuri de public. În România, o astfel de campanie a fost cea organizată de TVR „Învinge apele”… atunci, brățările albastre ale TVR au contribuit substanțial la colectarea celor 40 de miliarde de lei vechi, destinați ajutorării sinistraților. Fiecare dintre aceste brățări are o anumită culoare, cu o anumită semnificație și sunt purtate cu preponderență de tineri. De pildă, albstrul – susținerea minorităților, combaterea avorturilor, lupta împotriva drogurilor, combaterea cancerului; verde – sprijin pentru armată, ajutor pentru sinistrați – tsunami; portocaliu – lupta împotriva leucemiei, asistență pentru copiii străzii; roșu – sprijin pentru lupta anti-sida, lupta împotriva consumului de tutun; galben – prevenirea tendințelor sinucigașe, combaterea cancerului etc. Cred în dorința de schimbare a publicului tânăr. Cred în faptul că este mult mai deschis și că ACȚIONEAZÃ mult mai prompt, atunci când societatea i-o cere. Cred că toate relele și nonvalorile enumerate mai sus au existat dintotdeauna și că o eventuală creștere a numărului lor, trebuie implicit raportată și la alți factori, primul, și cel mai facil fiind creșterea demografică. Cred că generația MTV sau MANELE sau DOAR TV sau DOAR INTERNET nu există: e doar reflectarea unei atitudini a unei părți a tinerilor de astăzi. A o vedea doar pe aceasta mi se pare nedrept, nu față de tineri, ci față de propria noastră vedere. | |
| = Alte răspunsuri | Cristina Andrei [09.Jan.06 16:55] |
| Din păcate, din motive tehnice, nu pot întotdeauna să dau răspunsuri în timp real sau fiecăruia în parte. Adrian: Nu la filosofia stoică am făcut referire, ci la sensul extins al stoicismului, acela de putere sufletească de a accepta lumea înconjurătoare. Domnule Bogdan: cred că în mare parte răspunsul meu se află în alte răspunsuri de mai sus. Vreau să mai adaug că, în mare măsură, fiecare generație se autoinventează. Manelele și telenovelele au cunoscut, indiscutabil, un reviriment după ’89… cât despre subiectivitate… toți suntem supușii ei. Sigur că s-ar putea expune contraargumente într-un eseu. Îl aștept :) Dana: despre denumirea acestei generații, vezi mai sus. Nu înțeleg ce găsești amuzant în afirmația respectivă. Știi la ce documentare mă refer? Dacă da, atunci amuzamentul tău nu-și are locul. Alina: firește, copiii tăi vor aparține unei generații. Dar care? :) Ruptura între generații a fost întotdeauna o… ruptură; deci o trecere oarecum bruscă, nu degeaba s-a împământenit expresia “prăpastia dintre generații”. Dacă tu poți să pui bilele albe în favoarea “generației pro”, ești invitata mea. E adevărat, tinerii noștri vorbesc limba engleză de la vârste fragede. MULT prea fragede. Atât de fragede, încât nu mai apucă să învețe bine limba maternă, iar cât privește “exprimarea coerentă”, aici, scuză-mi, te rog, expresia, ai nimerit ca nuca-n perete. Fii mai atentă la ce se întâmplă în jurul tău înainte de a face unele afirmații. E adevărat, posibilitatea pe care ai menționat-o – aceea de a face lucruri mai valoroase – există, dar nu e exploatată, din cauza proastei îndrumări, cum bine ai sesizat implicit. Analiza mea nu e o analiză, e o constatare, subiectivă dacă vrei. Dar eu pot susține constatările și părerile mele atât cu “un studiu riguros” – vezi trimiterile pe care le-am făcut la statistici – cât și prin experiență personală. Închei înainte de a ajunge la ultima parte a comentariului tău, prin a spune că nimic nu e complet și nimic nu e inutil. Mai departe, “de gustibus non discutandum”. Salutări, | |
| = generația anti a învățat intens latină | Alina Livia Lazăr [09.Jan.06 17:27] |
| Desigur, Cristina! Cred însă că și pe vremea ta se spunea tot "disputandum": "de gustibus et coloribus non disputandum" :) Asta apropos de limbile... străine! :) li (8 iunie 1977, zguduită) | |
| = Moda brățărilor de silicon și conștiința noii generații | Cristina Andrei [09.Jan.06 23:19] |
| Alina, ești sigură-sigură că tinerii ce cumpără aceste brățări sunt pătrunși de conștiința faptului că prin aceasta contribuie la binele comun? Te întreb asta pentru că mulți le poartă “pentru că toată lumea are”, cu alte cuvinte e ceva “cool”, iar unii aleg culoarea în funcție de vestimentația la care le poartă, și nu pentru că banii dați pe brățara respectivă ajung la o categorie sau alta de oameni care au nevoie de ei. Încă o dată subliniez: știu ce vorbesc. În ce privește creșterea demografică… nuca aia, fir-ar ea să fie! Eu știam că ultimul recensământ reflectă o situație inversă! (în 2002 eram cu peste 1 milion mai puțini decât în 1992) La urma urmelor, e un cerc vicios. Societatea nu e în stare să asigure o îndrumare corespunzătoare, tinerii blamează societatea pentru acest lucru, și nu sunt în stare – sau, mai bine zis, nu vor – să activeze potențialul interior pozitiv specific vârstei. Înțeleg ce vrei să spui: că nu sunt tinerii noștri, în totalitate, stricați până în măduva oaselor. De acord cu tine. Însă, din păcate, stricăciunea iese întotdeauna prima la suprafață și rămâne astfel prea mult timp, înghițind totul și dând tonul, formând curente… din nefericire, așa s-a întâmplat după 89, la nivelul întregii societăți. Totuși, cred că până la urmă “salvarea” noii generații stă în ea însăși, prin conștiință, conștiență și conștientizare. Numai bine, | |
| = Să discutăm despre latină… | Cristina Andrei [09.Jan.06 23:22] |
| Draga mea Alina, să știi că făcui și eu la viața mea niște latină, și nu m-am limitat doar la cea din clasa a VIII a. Să-ți zic câte ceva despre maxima în cauză. Spre deosebire de părerea generalizată, acest dicton nu îl datorăm latinilor, ci scolasticilor medievali – unii îl atribuie lui Toma d’Aquino. În evul mediu vorbim despre latina medievală, puternic influențată de latina vulgară târzie, post-clasică, în care este prezent “discutere”, “a dezbate, a discuta”, care preia sensul lui “disputare” (“a argumenta”, “a dezbate” – în latina vulgară, extins de la “a discuta” din latina clasică). “Coruperea” lui “disputandum” este firească, datorită perioadei în cauză și atracției paronimice. “Disputandum” este un caz de hipercorectitudine, o “corectare” a lui “discutandum”, care este întâlnit și el, nu atât de des, dar nici atât de incorect precum se crede în general. Numai bine, | |
| = știți ce mă mai "enerva"? | Daniel D. Marin [10.Jan.06 00:50] |
| Lipsa de moderație când se prostituează Teo! Un exemplu: eu nu l-am văzut pe Vali Vijelie decât o dată. Și l-am văzut la emisiunea lui Teo. Eu nu prea știam dacă omu' "e sau nu", dacă ce face el e cultură, subcultură sau mai rău, deci nu știam chestii dintr-astea. Până la un punct nu mă deranja, așadar, că Teo tot puncta despre el că este: cel mai talentat, cel mai de succes, cel mai frumos(?!),... CEL MAI! Dar, după ce am făcut efortul să rămân în fața televizorului (pentru a observa, psihologic, pe ce se construiește în Rom. un 'show' cu succes la public), să spună, tot Teo, că același Vali este și cel mai "inteligent om pe care l-am cunoscut vreodată", și nu doar s-o spună așa în treacăt, ci să o "certifice", printr-o prestație, evident, lamentabilă, mi se pare așa o culme a prostituției (eu înțeleg că o obligă producătorii -pentru audiență, șamd- dar până unde, până unde?!!) Teo vinde, Teo spune lucruri în care nu crede, înțeleg asta, dar să le spună așa, pe toate deodată???? | |
| = Compromis-compromis, dar nu până în pânzele albe! | Cristina Andrei [10.Jan.06 09:56] |
| Daniel, presupun că este un compromis pentru câștigarea unei pâini cinstite; cum ai zis tu, poate este obligată. Totuși, chiar așa, să-l duci până în pânzele albe?! Lucruri din astea fac răul cel mare…și se înmulțesc pe zi ce trece… Și astfel se răstoarnă sistemul de valori! Hai să-ți zic și eu un lucru care mă deranjează foarte tare, printre altele: nu găsesc, domnule, casete cu altfel de muzică... Se uită vânzătorii ciudat la mine când cer Joe Dolan, Eddie Grant, La Bionda, Grace Jones sau Piers Faccini. Tineri și ei, n-au auzit. De ce? Pentru că sunt “hrăniți” cu produse comerciale la modă. E păcat, tinerii ar trebui puși în contact și cu alte produse, măcar ca repere de comparație, să aibă de unde alege conștient ce preferă sau nu. Apropo, dacă are cineva informații unde pot găsi muzica asta, poate îmi spune și mie :)) Salutări | |
| = *** | Corneliu Traian Atanasiu [10.Jan.06 10:19] |
| Cine-i Teo? | |
| = morala | Alina Livia Lazăr [10.Jan.06 12:13] |
| - Mamă, la ce oră m-am născut eu? (Iana, 8 ani) - La șase fără douăzeci. - Și Bogdan? (Bogdan, 10 ani) - La șapte. - Vezi, ti-am spus că sunt mai mare decât tine ... - Se spune "mai mare CA tine", dar nu esti mai mare ca el. - E vorba de alt an, alooo, nu ești mai mare doar că te-ai născut cu o oră înainte de ora la care m-am născut eu, mai sunt și ani, luni... (Bogdan) - Mama, domnul de religie spune că o să ajungem in iad când o să murim. - El de unde stie, a fost el acolo? O să ajungă el la tata la spital (tatăl Ianei) când dau eu ochii cu el, dacă vă mai sperie cu prostii de doi lei. - Doi lei? Am cumpărat un ciupaciups de lămâie care avea un gust foarte rău,n-am putut să-l mănânc, am dat ZECE MII CINCI SUTE pe el. - Mama, eu nu vreau sa mori tu. Ce fac eu când mori tu? - Iana, o să fim două babe, eu o să am optzeci de ani si tu șaizeci, mai e până atunci. - Și domnul de religie o să moară și el cu noi? | |
| = Teo, La Bionda... | Daniel D. Marin [10.Jan.06 12:35] |
| C T Atanasiu: Teo Trandafir (habar nu am cine e). Cristina, Ceva Joe Dolan, Eddie Grant, La Bionda am eu. O să pun pe CD; dacă ești în București, trimite-mi un e-mail, dar nu zilele astea. | |
| = e-mail, așadar | Daniel D. Marin [10.Jan.06 13:52] |
| a, și evident că am Grace Jones, chiar îmi și place (mă refer la ce are el mai bun, că eu sunt așa foarte selectiv) (mai ales Libertango, inclusiv mai toate versiunile...). (e-mail! Tu prima, așadar, că adresa ta nu e trecută la biografie..) | |
| = OK | Cristina Andrei [13.Jan.06 10:41] |
| OK,Daniel, mulțumesc de ofertă. În funcție de timp și de condițiile tehnice (am probleme cu internetul) te voi contacta pe mail. Încă o dată mulțumesc, | |
| = Morala | Cristina Andrei [13.Jan.06 10:42] |
| Morala e că morală nu mai e... | |
| = respect reciproc | Tudoriu Dan [24.Jan.06 11:38] |
| Multa suparare in acest articol. Sigur ca imaginea superficiala a lumii de astazi te indrptateste la o reactie de acest mod, dar e o reactie pripita. In fapt poate ca noi care avem aceste reactii gresim. Mi-a atentia remarca ca e o generatie dominata de sex si bani. Oare asta e ceva rau? Sexul si banii sunt niste coordonate ale existentei noastre extrem de importante. Faptul ca suntem dintr-o generatie careia i s-a spus in adolescenta altceva, nu inseamna decat ca noi am fost cei pacaliti. A alege un stil de viata dincolo de sex si bani este o optiune, dar este doar o optiune personala care nu ne face mai buni (si nici mai rai) decat altii. Lumea de astazi masoara succesul social in bani , fie ca ne place fie ca nu ne place acest lucru. Iar sexul este o chestiune care tine de natura omului atat de mult incat orice demonstratie contrarie nu o pot primi decat ca o mistificare. Sa nu ne imaginam vreo clipa ca societetea moderna isi propune sa creeze o lume de intelepti preocupati de inalte concepte morale. Nicaieri nu se intampla acest lucru. In afara unei infime minoritati, mecanismul functioneaza datorita stimulilor numiti sex si bani. E o societete pragmatica si nu una utopica. Si nu vreau sa dezvolt ideea ca utopiile sociale au nascut cele mai nenorocite experimente sociale. Asa ca generatia pro (am sa folosesc acest nume generic) nu este decat o generatie care s-a adaptat la mediul sau Problema este in alta parte. Ce ma deranjeaza este lipsa de respect a indivizilor unul fata de celalt care domneste in societatea noastra. Pe mine nu ma deranjeaza deloc ca X asculta manele. Este alegerea lui si o respect, si nu o sa ma comport ca un pseudointelectual gen Pruteanu care, intr-o emisiune TV, se revarsase cu o gama de invective asupra manelistilor invitati, care s-au dovedit cu mai mult respect si bun simt decat pretinsul intelectual. revin asupra ideei: manelistii trebuie respectati asa cum respecti pe orice alta persoana, faptul ca eu ascult Bach si el Vali Vijelie nu ma face in nici un fel mai bun si nu imi da dretul sa-i critic. Problema apare cind X da amplificarea la maximum, sa ascultam manele tot cartierul. Ce lipseste societatii de astazi este respectul reciproc (si chiar articolul pe care il comentez aici este o dovada).Si de aceea societeta apare destructurata si nefunctionala. Restul sunt doar aparente, mode, si excese de care probabil nici o generatie nu a scapat. | |
| = Vali Vijelie vs. Pruteanu, categoria "cel mai cel mai dintre intelectuali" | Daniel D. Marin [24.Jan.06 13:36] |
| Dear Dan, Sigur că a născut acele lucruri oribile, dar, să nu uităm, utopia e parte a proiectului uman de autodepășire. Pe de altă parte, cine de aici nu respectă pe cine? E o chestiune de stil, gust, poate și de un pic de rafinament... dar eu, cel puțin, nu am nimic nici cu cel care ascultă manele, nici cu cel care promovează mai rău decât pseudointelectuali (iar eu pot "digera" tot ce debitează cineva la o emisiune, să spunem, fără să dau vreun verdict asupra persoanei în cauză sau asupra celor "debitate"...). Dar e o chestie: una e să-l respect pe Vijelie (pentru talent, muncă, bun simț -dacă spui tu- etc) și alta să-l promovez CA INTELECTUAL, sau să spun că e "cel mai cel mai". Eu nu pot să-mi terfelesc așa chiar toate reperele... PS: Spuneam deci că respect și apreciez (mai cu seamă) oamenii, și aș merge cu aprecierea chiar și în sfera animală (iar mineralul mă încântă de-a dreptul și irevocabil), dar, n-am înțeles, ce anume nu-mi dă dreptul să critic? | |
| = Pt. Daniel | Tudoriu Dan [24.Jan.06 15:52] |
| Pai tocmai! Daca Teo l-a facut pe Vali Vijelie mare intelectual s-a dovedit a aplica regula nesimtirii generalizate de la noi, ofensind pe cei care chiar sunt intelectuali. In ce priveste critica sociala e un gen practicat pe la sedintele de partid. Sa lasam critica pe seama criticilor de arta care sa ne spuna de ce Bach e mai bun pentru urechile noastre decat Adi DEVito. | |
| = Pro si contra | Robert Rotariu [09.Feb.06 15:24] |
| "Spre exemplu, tinerii născuți în 1989-1990 își mai aduc aminte de telefoanele fixe cu disc, de televizorul alb-negru la care se vizionau două-trei programe și de vremea în care computerul nu era accesibil tuturor, iar de internet nu auzise nimeni" Nu numai tinerii nascuti in '89-'90 isi amintesc de aceste lucruri. Ca doar nu s-au schimbat imediat toate telefoanele cu disc (la mine in casa a rezistat vechiul telefon pana anul trecut parca), televizoarele alb-negru (si ala a stat destul de mult ca televizor de baza; adica pana prin nouazeci si ceva) si nu a trecut toata lumea brusc la cablu (tot prin nouazeci si ceva am primit si eu in dar o culegere de mate si cablu; long live Cartoon Network), desi familia mea nu facea parte dintre cei cu o situatie materiala precara. Despre Internet aveti dreptate. Poate cei nascuti in '95 nu prea mai stiu o parte din aceste lucruri. Poate. Dar nu as baga mana in foc. Apropo, calculatoarele erau accesibile sub forma celebrului HC (eu am avut un HC-91, adica modelul din 1991), calculator de conceptie si productie romaneasca. "“Generația pro” este, în concluzie, pro-violență, pro-ignoranță, pro-tot-ce-poate-fi-mai-rău pentru dezvoltarea armonioasă a omului și a societății" Aici aveti dreptate. Aproape tot ce ati spus cand ati descris "generatia pro" este dureros de adevarat. Dar a cui este vina?! A lor? Nu. Pentru ca ei erau doar niste copii prosti, care trebuiau desteptati. Unde au fost cei care trebuiau sa aiba grija de ei?! De unde sa stie copilul sa faca distinctie intre bine si rau?! Problema e ca generatia anterioara "generatiei pro" (doamne, ce nume scarbos!) nu era nici ea mai buna pentru ca ar fi fost oamenii mai destepti. Nu. Doar ca ei nu au avut parte de tentatiile celor din "generatia pro". Daca ar fi avut si ei cablu, Internet, etc, ar fi ajuns tot rau. Ei au avut norocul (daca asemenea nenorocire se poate numi noroc) de a fi inchisi in Romania, de a nu avea contact cu cei din afara. Evolutia sociala a tarilor care au avut regimuri comuniste este nenaturala, este fortata sa revina la normalitatea care caracterizeaza tarile vest-europene. Si cu greu se poate face un asemenea salt. Deci problema "generatiei pro" trebuie cautata cu cel putin o generatie inainte. Se pare ca tocmai "generatia anti" este cea raspunzatoare pentru decaderea generatiei urmatoare ei, adica a "generatiei pro". Ei nu au stiut sa isi educe odraslele. Nu au fost in stare sa ii tina in frau pe copiii lor, cei care, peste ani, au inventat (preluat de la turci si au pocit) maneaua romaneasca, au adoptat tunsoarea de puscarias, au ales sa fumeze de fata cu parintii pentru ca asa au vazut la "tembelizor" (da, televizorul ii "tembelizeaza" pe cei slabi). Si toate astea din cauza parintilor lor, "generatia anti". "Generația anti a cântat “Deșteaptă-te, române” pe străzi, sub gloanțe. Generația pro a sacrificat imnul României pe altarul manelelor. Sute de oameni zac în mormânt pentru libertatea generației pro de a-și bate joc de valorile neamului" Nu "generatia anti" a cantat imnul sub gloante. NUMAI O MICA PARTE, NUMAI CEI MAI BUNI, NUMAI ELITA, a facut asta. Nu generalizati fara argumente. Daca va aduceti bine aminte, tot din "generatia anti" faceau parte si minerii, si armata, si o parte din conducatorii tarii, precum si ceilalti civili care i-au batut cu bestialitate pe cei ce vroiau binele pentru tara lor. Acestia sunt adevarata "generatie anti". Oameni fara dicernamant, care fac copii si nu stiu sa ii educe. Da, din pacate, sute de oameni din elita "generatiei anti" putrezesc in pamant. Acestia erau oamenii care ar fi stiut sa educe o noua generatie. In locul lor a ramas scursura si iata rezultatele. Evident, cei care fac parte din elita "generatiei anti" si nu au fost sacrificati pentru dorinta de putere a anumitor persoane, si-au educat bine copiii, au stiut sa aleaga intre bine si rau, si nu au fost indobitociti de tsunami-ul de informatie care a maturat Romania dupa caderea regimului comunist. Dar cat poate insemna o picatura intr-un lighean de apa?... | |