| = Doar pentru Ea | Maria Prochipiuc [25.Jan.06 08:37] |
Prima strofă transpune tristețea celui care a pierdut pe cineva drag, nu pentru totdeauna, ci doar pentru o vreme: mai trec și astăzi prin palate / cu ochi sclipind cu pumnii strânși / atâtea păsări cântătoare. Apoi a doua strofă e ca un deznodământ de proză: pe tron coroana lepădată / și pelerina de felină…aici e de fapt recunoașterea pierderii celui ce aducea în jur lumină, a celui ce …: toți vechii măscărici la coadă / să-ți stingă-n pagină lumină. Sfârșitul este cutremurător: eu mă rostogolesc pe trepte / sau sceptrul ți-a căzut din mână, apoi se întrezărește o speranță: și las în sufletul mulțimii / drept eșafod rotunda urmă. Conținut formă, mesaj, tot ce își poate dori un poem.. Și găndul meu: ochii într-o veșnică uimire ascund o viață trecătoare doar sufletul molatec se destramă a gând de primăvară zămisli-vei visuri în noaptea cu povești la marginea timpului cu privirea zâmbet întrebările își vor găsi răspunsuri să te însemne zborul cu răsuflarea râs să spargi și piatra ca lacrima căzută să se transforme-n floare | |
| = Tipul-pasăre cântătoare... | Ela Victoria Luca [25.Jan.06 10:41] |
| Rounde urme, rotund de Timp-pasăre cântătoare, niciun sceptru nu poate înlocui Regala ei apariție, acolo unde Palatul unui poem se deschide, nici o lumină nu poate fi stinsă, nici un pas pe trepte nu lasă altceva decât amintirea unei întâmplări a frumuseții de a fi. Frumos poem, Ted, cu o eleganță a cuvintelor rar întâlnită. Reverența mea, ție. Despre luminile sidefii, Nia știe a le primi, de oricât de departe... Ela | |
| = Timpul... | Ela Victoria Luca [25.Jan.06 10:47] |
| Timpul-pasăre cântătoare... | |
| + virtuozitata | Cristiana Miu [25.Jan.06 13:16] |
| Poem frumos precum cele doua suflete pe care le ingemaneaza. Lasati-ma sa fiu eu cel de-al treilea, sufletul mesagerului de vesti bune, sufletul celei mandre de oamenii pe care ii simte aproape, pe care ii simte ai ei. Dedicatiile de obicei nu se comenteaza, nu se critica, nu se lauda. dar acesta este un poem de o rar-intalnita gingasia, poem in care cuvintele slujesc sufletului celui ce-a scris spre a marturisi cea mai frumoasa dintre iubiri: prietenia spiritelor inalte. De obicei, dedicatiile, chiar cele mai sincere suna fals si natang. Aici avem o proba de virtuozitate a sentimentului si cuvantului. | |
| = un schelet fără mușchi? | Laura Aprodu [25.Jan.06 15:56] |
| pe mine drept să zic mă depășesc motivele atîtor elogii. nu merg mai departe decît rima șchioapă și facilă (adj+adj, subst+subst), bașca rimele care nu rimează de fapt. figurile de stil sînt și ele slăbuțe (vezi încercarea cu stinsul și cu lumina și altele). După părerea mea, care nu e neapărat cea mai avizată, e o bună schiță de porniră întru facerea unui poem. bun. | |
| = La multi ani, Nia! | Geta Adam [25.Jan.06 18:53] |
| Sunt urme pe care nimic nu le poate acoperi. Mai ales cand ele sunt rotunde, verzi clipiri de pleoape. La multi ani, draga mea! | |
| = completare | Geta Adam [25.Jan.06 18:55] |
| Vasile, gand de multumire pentru pana ta care stie. | |
| = semn | Eugenia Reiter [26.Jan.06 21:46] |
| Ted... multumesc iar si iar si iar. tuturor, cu drag | |
| = . | Vasile Munteanu [27.Jan.06 03:20] |
| Eu mulțumesc; ție, Nia, și vouă tuturor. | |