Comentariile membrilor:

=  intre mila iubire scarba indiferenta si ura va cer indurare	mihaela visalon [31.Jan.06 20:33]
Femeia cu o mie de sani, ca niste ochi crescuti la capatul cililor vibratili, "am cravata mea sunt pionier", cum cine mai spune astazi "hai sa facem sex?", cel care iese zambind de pe usa cabinetului de planificare familiala si se repede la nevasta vecinului, sa aiba ce-si aminti cand o sa-l ia apa ca pe titanic, si... tiranic o sa se scufunde in albastra prelingre pe zid. Intrebare: Cererea este formulata in fata marii adunari nationale? PS: Cand o face plopul pere si rachita micsunele ne vom vindeca de mulumirile din inima partidului unic de guvernamat. Pana atunci: parintii au mancat agurida, copii au calcailul sterpezit, se vindeca doar calcand pe cadavre. Ce faci Ioana? Politica? Ce aici esti in gradina Iocan? Am zis, n-am dat cu parul. Imi place sa aud strigate din rarunchi. Imi dau sentimentul confortabil ca mai sunt si altii.
=  campanie de insanatosire	ioana barac grigore [31.Jan.06 20:44]
daca tu, carmen, strigi din rarunchi, ai nimerit bine, deoarece am in plan un curent al strigatorilor din rarunchi. nu suna sofisticat, dar este, macar, autentic. sper ca rarunchii tai nu sufera din acelasi motiv precum mei. daca da, nu e vina mea, carmen. fireste ca am si un motiv politic. incep si o campanie de insanatosire a natiei. cine ce are sa-mi reproseze, voila! curatenie de paste, oameni buni!
=  erata	ioana barac grigore [31.Jan.06 20:45]
ai mei
=  tiran dragut de apa dulce	maria balan [31.Jan.06 22:41]
Ioana, as propune ca poemul sa se constituie in manifestul 'strigatorilor din rarunchi', cu asentimentul antevorbitorilor mei:) curentul va face prozeliti (sau macar prozelite daca tinem seama de fireasca perceptie diferita dinspre aripa masculina), tocmai in sustinerea paradoxalei asertiuni ca fertilitatea se amelioreaza cu varsta. curentul ar putea integra si o terapie care sa-i poarte numele. de prevazut efecte miraculoase. despre femeile inteligente se spune ca au 3 solutii pentru fiecare problema, ca ard etapele si ca nu pierd timpul. propun sa trecem aceste obs. in statut, la capitolul indatoriri. de acord? se abtine cineva?
=  curentul larousse?	ioana barac grigore [31.Jan.06 23:02]
de acord, maria! sunt aici pentru propunerile tale si ale celorlalti (de multe ori, ei au rarunchii mai mici, dar strigatul este mai puternic si mai ascutit). tot ce crezi ca poate functiona... astept! as invita-o si pe carmen (cu tot cu alex) dar nu stiu daca are voie sa fie in doi curenti in acelasi timp. carmen, daca te indeamna rarunchiul, be our quest! am voie sa-l numesc larousse, cu derogare de unde trebuie? ce ziceti? maria, ti-as cere si adresa de mail, dar nu vreau sa-ti distrug viata. vezi cum poti face...
+ wish you were here with me. in Lefortovo	Raul Huluban [31.Jan.06 23:09]
Despre poem nu pot spune că mi-a plăcut pentru că ar fi lipsit de sens, fad, să simpatizez cu trecutul spre care trimite textul întru cît voi spune doar că poemul este unul reușit. Singura observație aș aduce-o ultimului vers - nu reușește să închidă poemul fiind lipsit de o rezonanță anume pentru nivelul întregului poem ci mai mult pentru autor -cu toate că observația lasă impresia unei concluzii personale triste e cît se poate de adevărată ca ancorare în real dar aș fi preferat ca vocea ta să închidă poemul în forță dar fără o răzvrătire adusă prea evident sau care să se simtă că ar fi căutată- astfel încît versul ar avea un efect mai interesant inserat undeva în mijlocul poemului și fără el ar fi mission passed. Textul e dur, direct, violent, iar conceptualul intervine subtil și doar cînd e cazul să o facă, în final e o stare surprinsă în starea ei brută dar dincolo de toate acestea reacțiile ce le trezește în cititor confirmă reușita textului. E o stare a stărilor care privită la rece cum își face azi efectul (reacția Ruxandrei de dincolo sper exemplu) și succesiunea imaginilor trecutului ce revine parțial prin poem în fața ta atestă valoarea rîndurilor de mai sus. Ce m-a impresionat e ușurința surprinderii comunului filtrat prin vocea eu-lui care merge paralel cu alte flash-uri inserate. Spre exemplu similitudinea gîndurilor acelei femei atît de comune ce trece fără "efort" la preocupări cînd mici cînd mari (tema sexuală - "doamne ce fertila am devenit cu varsta") și mascarea dorinței de a nu dărui omenirii "monstri infecti" (lucrurile stau exact invers - nu nașterea "șoimilor" e(ra) problema, ci viața de rahat pe care erau obligați să o trăiască în sistem - afișînd falsa mîndrie) + fapt care mă duce la cartea lui Gellu Dorian, "Împotriva noastră" mai ales la scena avortului Iuliei în baie - cutremurător de-a dreptul but f*** beautifully illustrated. Punga de plastic nu duce spre conceptual și nici spre faza din American Beauty (șic) ci mai degrabă spre subliminal, poate un washed-out brain sau simțirea umana pusă la decolorat. Indirect se conturează o voce vie dar și o revoltă neputincioasă în genul lui Vladimir Bukovski în singurul său volum de proză - "Și se întoarce vîntul" unde scîrba indiferența ura îndurarea etc e la ea acasă, sub un ton stins, neputincios. Dar e o flacără în scris. Și-n poemul tău nu s-a stins intrînd în exagerări sau motive obosite ci vocea ta a tradus destul de bine suferințele a mai multor cărni și duhuri. (poate aparținînd aceleiași voci).
=  paradoxal...	ioana barac grigore [31.Jan.06 23:29]
stii de ce este atat de important comentariul tau? pentru ca se poate, astfel, ca reprosurile pe pe care le-am primit la acest poem, de la persoane ale caror opinii conteaza pentru mine, sa fie doar puncte de vedere. la tine este un mod matur de a vedea lumea. eu ma maturizez... multumesc. problema ramane deschisa, oricum.
=  erate si completari	ioana barac grigore [31.Jan.06 23:31]
comentariul este pt raoul, discutia ramane deschisa, de sex masculin. scuze
=  Hai s-o rupem cu trecutul si sa facem ce-a mai ramas de facut dupa ce a facut el	mihaela visalon [01.Feb.06 00:33]
Carmen vine. Ea face fata si la doi curenti, eminenti, oponenti, elocventi, docenti, centi, exigenti. Daca trebuie sa vin cu Alex, il gasesc eu pe undeva. O sa-l strig din rarunchi asa: Ma, Alex- ma, te chema Ioana. Nu-i vreme de pierdut. Facem curat?
=  erata	mihaela visalon [01.Feb.06 00:36]
dupa ce a facut el TOTUL.
=  cred ca poemul acesta merită altceva	dorin cozan [01.Feb.06 01:06]
a te crede inteligent, fara o morala care sa sustina ceea ce gandesti/scrii inseamna a fi, in cel mai bun caz, o fiinta careia nu-i poti smulge nici o/un intrebare/adevar; adica o ratare. rog in mod deschis si imperativ o redirectionare a privirii catre lucrurile cu adevarat importante; unul ar fi acela de a palpa limitele bunului simt, altul acela de a incerca sa te opresti aici. la modul simplu, aceasta ....joaca (?) imi provoaca dezgustul, mai ales in fata imaturitatii (de toate tipurile) etalate aici si nu numai. daca se va gasi de cuviinta sa mi se raspunda (sau/si continuarea acestui scenariu anost) inseamna, desigur, ca nu sunteti capabili nici macar sa respectati o regula elementara a fiecaruia dintre noi, aceea ce a ne vedea, in primul rand, limitele.
=  "violati-ma cu grija"	Chereches Maria [01.Feb.06 19:45]
Viol, viol - da cu gija! Ati inteles? Tot stau si ma gandesc ce sa inteleg... In prima strofa se contureaza o poezie placuta, desi nedatatoare de senzatii, fiind prea personala. Urmarea ca urmarea, dar ultima strofa schimba total ideea de inceput. Oricum, e plina de absurd in cadrul poemului. Sau poate nu, poate e prea personala si prea greu de patruns, dar oricum, cred totusi ca, la asemenea imagini, cititorul merita niste explicatii. In ansamblu poezia te face sa te departezi, asta e senzatia pregnanta la sfarsitul lecturii. Maria
=  maria chereches/dorin	ioana barac grigore [02.Feb.06 00:27]
maria, tema este a cea a alienarii in societatea de consum. data trecuta era a comuncarii, dar era alt sertar. altul era cu puterea manipularii, etc... dorin, multumesc pentru cavalerismul tau. va trebui sa-ti reacapeti instinctul de conservare. comentariul trecut era mai cald. sper sa apara si el.