Comentariile membrilor:

 =  Bunuba!
mihaela visalon
[09.Feb.06 11:39]
Femeia aruncă în jur o căutătură cruntă – privirea stămoșilor ei, care scrutau văzduhul, implorând o picătură de ploaie.
Si eu sunt mandru ca sunt roman, mai ales cand deschid o pagina si zaresc asemenea eseuri. Din nefericire, acum nu am timp sa-l citesc, dar, din cat am reusit sa parcurg m-a convins ca merita cel putin un print.
Pana voi reveni, las marturie ca, in momentul in care, am ajunsa la fraza citata, am crezut ca este un eseu despre "cei mai viteji si mai drepti dintre traci"-citat aproximativ, niste "initiati" care se hraneau cu miere si aruncau cu sageti spre cer, daca zeii dadeau semne de amnezie, si nu trimeteau cele de folos pamantului.
Pana ma intorc, multumiri.
Carmen

 =  "Extaze"
Ghinea Nouras Cristian
[09.Feb.06 11:45]
Cei mai drepți și mai viteji... trăiau clipe de extaz când se aruncau în suliți, un fel de sport național, mai vechi chiar și decât oina, moștenit, poate, de la legendarii pelasgi, care pierduseră "firul roșu" direct cu Zeii, și atunci mai trimiteau câte un mesager însulițat.
În altă ordine de idei, șlagărul "iubito, hai să ne aruncăm în valuri" era la modă și pe atunci, dar în varianta "iubitule, hai să ne aruncăm în suliți"!

 =  Bun.U.Ba!
Alina Livia Lazăr
[09.Feb.06 13:26]
Cristian,

Ce bucurie! Vazui si eu documentarele acelea scurte, de care zici, uneori, repetat. Am simtit aceeasi emotie, dar nu am avut curajul sa imi recunosc asta. Daramite sa mai si scriu despre asta. Daramite cu extrapolare inspre Romania.

Salut aceasta scriere, Cristian!
Curajul ei.

prietenesc,
li

 =  deosebit
Horia Patrascu
[09.Feb.06 14:55]
MI-a placut. Poate doar acel "decor nepamantean, semidesertic" este putin cam nepotrivit. Decorurile semidesertice sunt cat se poate de pamantene. In rest - o scriitura deosebita.

 =  De cand e marea, mare, nimic nu e nou sub soare!
mihaela visalon
[09.Feb.06 14:18]
Cristian,
Milenari ei, milenari noi. Cu drag de suliti ei, cu drag e suliti noi. 100, ei. Cati vorbitori de daca veche, noi? Si atunci...daca "noi", in goana dupa aur calp, tot pierdem si printi si printese, pe cine sa mai aruncam in valuri de sulita? Cine nu se iubeste pe sine, nu poate sa ii iubesca pe ceilalti. Cine nu bate la poarta vecinului cu un mesaj de iubire, nu aude bataia de la usa sa...
Ce de intrebari si ce de raspunsuri se pot afla de la o femeie cu fata crapata de soare, si de la un barbat in slip de frunze? Ce scurt este firul albastru intre cei care refuza sa moara. Ce bine este ca Ghinea Nouras are o calimara cu cerneala in 7 culori.
Oare cum se spune in limba Bunuba:"Mai, Onu-le, 24 de milioane noi, si atat de putini daci grei."
Revin cu un nou comm pe text, dupa ce ies din valurile "iarna nu-i ca vara":)

 =  Farmecul discret al ipocriziei
Ghinea Nouras Cristian
[09.Feb.06 15:49]
Alina, ai sesizat bine mesajul "subliminal" al textului; într-o epocă a nivelării culturale forțate (și cam la nivelul... mării) este o ușoară undă de ipocrizie în toată afacerea asta cu salvatul limbilor. Ideea în sine e cât se poate de nobilă - dar, poate că exagerez aici puțin, la ora actuală majoritatea tradițiilor sunt cam pe ducă.

 =  Decor marțian, mixat la montaj
Ghinea Nouras Cristian
[09.Feb.06 15:52]
Horia, mă bucur de vizita în premieră pe care mi-ai făcut-o, împreună cu Alina. bună observație, poate că percepția mi-a fost influențată de acea lentilă roșiatică suprapusă peste obiectiv sau mai degrabă adăugată ca efect la montaj. Combinația cu solul lipsit de vegetație mi-a sugerat un decor marțian.

 =  Dar crocodilul..., crocodilul?!
Ghinea Nouras Cristian
[09.Feb.06 16:01]
Dragă Mihaela, uite care-i treaba. Eu stau și acu' uluit dom'ne, când mă gândesc la crocodilul ăla, că nu părea nici mort, nici viu, nici făcut din cauciuc, precum aligatorii cu care se lupta Johnny Weissmuller, zis Tarzan în filmele celea jenante de prin anii '30. Problema mea e crocodilul! Filmul e prea scurt, așa că o să-l înregistrez și-o să-l vizionez de cel puțin zece ori, o să dau banda înainte și înapoi, pentru că sunt sigur că, la un moment dat, voi găsi o licărire în ochii lui de fiară.
Și-atunci îl voi întreba, rar, apăsat și pe un ton inchizitorial: Ia zi ce-ai făcut dumneata, domnule, în ultimii cinci ani?

+ 1=3, sa fie mandria cel mai mare pacat?
mihaela visalon
[09.Feb.06 17:13]
Deocamdata, falic sau nu, viu sau impaiat, o sa lasam crocodilul de-o parte. Nu inainte de a raspunde la intrebarea: 'Ce a facut in ultimii 5 ani, s-a luptat cu pestii pirana, a pus de o caracatita si s-a fermatizat." Partea lui "rafinata" s-a inscris in cartea de Tarot, la capitolul Maatul. Dar nu despre crocodil si ambivalenta, sa vorbim noi aici. Nici despre pantofi si posete de lux. Noi vorbim de limba romana si... poate de Noica cu "Cuvant Impreuna despre rostirea Romanesca", despre o istorie oarba care alege sa faca pipi pe oameni si triburi si natiuni deopotriva, despre capacitatea "piciorului de plai" de a renaste si incapatinarea spatiului deal vale. Exista o profetie la mai multe voci care spune: "noi ocidentalii am fost, voi romanii veti fi."
Cand?(?) Unde? In gura de rai. De ce? Pentru ca asa vrea Dumnezeu. Ce cred despre globalizare si bunele ei intentii (?) Nu spun. Ce cred despre culturile pe care de disparitie? Sunt pentru somnul furnicilor. Ai vazut filmul lui Hertzog, Green Ants Dream?
Ce cred despre articol? Greu de spus, usor de marcat.

 =  Bye-Bye, Discovery (nu naveta...)
Ghinea Nouras Cristian
[09.Feb.06 17:50]
Săru' mâna pentru steluță, zău așa, nu merita deranjul. În schimb, chiar că mi-a plăcut conversația, m-am binedispus în fața calculatorului. Cu asta rămânem, asta contează.
Bye-bye! Asta înseamnă "la revedere" în limba lui Wowozange. Așa cred că s-a despărțit de echipa de filmare de la Discovery, pe când își strângeau băieții trepiedele.

 =  See you soon!
mihaela visalon
[09.Feb.06 19:00]
Cred ca asa se raspune in limba lui "Wowozange". Cat despre Discovery Channel si National Geografic, umbla un zvon ca vor turna la Paris un film: "Patria LOR e limba romana!". Mi-ar placea sa citesc un eseu despre fiecare din ei- aia pe care-i alungam din cetate pentru ca: "si ei sunt ai nostri!"

 =  Mândria de a fi român nu...
Eugen Galateanu
[10.Feb.06 11:10]
Mândria de a fi român..."Pandurii lui Tudor au trecut pe-aici!"-scrijelit pe zidurile milenare ale Acropolei. "Jeni+Mișu=Love" pe Voroneț. Mândria de a fi român nu:
1.trimite copiii la școală- nici măcar pentru alfabetizare- numărul analfabeților oficiali a crescut cu 30% în ultimii 6 ani;
2.dă de mâncare celor săraci și lipsiți de mijloace; peste 20% din populația României se află într-o formă sau alta de asistență socială- în această categorie nu sunt incluși pensionarii- atunci numărul lor ar trece de 60%;
3.îi face pe români mai:
a. deștepți;
b. frumoși;
c. cinstiți;
Deci, mândria de a fi român - take it and stick it where the sun don't shine

 =  Gândirea în sentințe
Ghinea Nouras Cristian
[13.Feb.06 10:09]
Domnule, Gălățeanu, mulțumesc pentru trecere. Foarte multe clișee și predilecția de a gândi în sentințe, în alb și negru. Adică mai mult în negru, acolo unde constatați pe bună dreptate că nu bate soarele. Eu am încercat să pun în valoare o idee, prin nuanțare. Dacă v-ați uita mai atent în ograda vecinilor de pe civilizatul și bătrânul noastru continent, și cei de la est și cei de la vest, ați constata câteva lucruri similare cu punctele 1, 2 și 3, chiar și cu concluzia.

 =  Mister...
Ghinea Nouras Cristian
[13.Feb.06 10:27]
Post scriptum: chiar acum câteva minute, am primit pe birou ultimele două numere ale almanahlui "Floare de latinitate" -revistă de cultură și spiritualitate a românilor din Serbia-Muntenegru. Revista apare la Novi Sad în condiții grafice splendide, aș spune, sub motto-ul "Nu uita că ești român". Ciudat, nu-i așa, câtă "îngustime" de spirit?! Întâmplător, pe acești oameni de ispravă i-am vizitat în câteva rânduri chiar la ei acasă, fie că am fost la Novi Sad, la Panciova, Vârșeț sau Uzdin. De ce nu și-or fi ales ca motto chestia cu "stick it.."? Mister...




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !