| = Prunc nebotezat ? | Adrian Munteanu [17.Feb.06 17:41] |
| Greu de descifrat, în acest text, unde se încheie poezia și unde începe notația detașată de rigorile genului și îndreptată, mai degrabă, spre libertatea de mișcare a prozei. Și totuși poezia este aceea care domină fiecare notație, răsfrântă asupra trăirilor din adânc, ccu fior pronunțat liric. Acest tip de poezie conținută nu-mi permite să încadrez textul într-o vagă noțiune de proză poetică. E ceva mai mult și mai dificil de clasificat. Poate o nouă subspecie, nebotezată încă, dar venită logic pe filiera unuor trăiri contemporane care ne fac, pe unii dintre noi, să refuzăm murdăria contingentului. Cu drag Cu drag | |
| = învăț să ascult | Ela Victoria Luca [17.Feb.06 21:23] |
| poate doar din foc, așa cum se aprinde între amprente, singurele în stare să mă facă să descopăr praful de lună, fără a regreta aluatul acesta lumesc al realcătuirii mele. punctele mele de vedere se împrăștie cumva pe o cale a laptelui, când vor atinge al treisprezecelea cer, nu voi mai fi fiind decât contur de iubire. iar în epubrete se vor naște virgule. între veghe și altă veghere. Ela | |
| = Pepiniera fricii | Elena Malec [18.Feb.06 05:12] |
| Iți crești frica în eprubetă. Mic copil. A mea sta într-un cogeamite vas Berzelius.Când vine noaptea o ascund sub pat să nu dau peste ea și sparg vasul. Căci dacă se imprăștie prin lume o iau la fugă. Interesantă idee!Poate poți merge pe ea cândva. | |
| = ascultă, ascultă țipătul și apoi ...râzi ca după o spaimă grea | Prodan Ofelia [18.Feb.06 09:04] |
| două frici împreună și singure rătăcindu-se plonjând intr-o alternanță,uite o lumină în vârf de deget, pentru o clipă sper că misterul rămâne nepătruns.greu. | |