| = "singurătatea mă lovește deodată cu niște potcoave silențioase" | Ela Victoria Luca [22.Feb.06 11:20] |
| Da, poate că în acest ev mediu în care plutim, uneori algebra pare limba cea mai accesibilă, ca și cum, tatuați cu cele mai incredibile chipuri, nu mai putem arunca palmele, din liniile lor facem un șir nesfârșit de închipuiri, din care peregrinul chiril derivează o altă singurătate, care, din întâmplare, e inadmisibil de mută, de surdă, de încremenită, încât niciun noroc potcovit nu vine să-i zdruncine rulmenții. Mă iartă pentru trecerea prin închipuiri, nu am deslușit sensuri, nu am interpretat nimic, nu am analizat vers cu vers, doar am răsucit un pic cheițele, cât să îți transmit un mesaj, dintr-un ceaslov din acest ev. Ela | |
| = multumesc | bazil rotaru [24.Feb.06 00:53] |
| multumesc ela ca ti-s asa de dragi rulmentii mei | |