| = nu ma mai arunc pe geam | Alina T. (Manole) [12.Mar.06 03:10] |
| insomnia mea avea o cauză dar cu tine pe străzi patrulând împreună cu îngerul s-ar putea să nu mă arunc pe fereastră în noaptea asta. Un poem deosebit, care m-a aruncat în suprarealism cu colți cu tot. Imagini puternice, puțin m-a debusolat introducerea, e mult prea personală probabil. În rest...minunat poem | |
| = Efecte pirotehnice | mircea florin sandru [12.Mar.06 08:34] |
| Talentul dumneavoastră este excepțional, aveți o inventivitate debordantă, dar parcă uneori forțați lucrurile, de dragul unor efecte "pirotehnice". În plus, unele construcții de genul: "am un omuleț în gât care dansează face podul șpagatul piruete și alte năstrușnicii" sunt aproape banale. O arhitectură mai concentrată ar fi făcut din acest poem unul cu totul excepțional. Cu multă prețuire, MFS | |
| = Alina de Manole, Mircea Florin de Șandru | Alina Livia Lazăr [10.Dec.18 14:27] |
| Alina, am boala introducerilor aiuristice și a sfârșiturilor seci :). Nu, nu e neapărat personală, e o aberație de-a mea, prin care speram să dau EMOȚIEI - imagine! Ceea ce e o îndrăzneală naivă. Iresponsabilă, chiar. Mircea, nu forțez lucrurile, așa îmi aleargă ele prin minte, zău. Dar da, e foarte clar că acea construcție e banală. Cred că mi-ai mai dat o sugestie pe undeva și îmi amintesc că mi-a folosit. "O arhitectură mai concentrată" e, într-adevăr, ceea ce îmi trebuie uneori. Eu revărs totul așa, necontrolat, de parcă... iată... pe cineva chiar ar interesa de nicovalele mele din stomac, de omuleții din gât sau de vedeniile de la fereastră. :) Mulțumesc, Mircea, insist să revii când vei simți că e cazul. Îmi folosește. prietenesc, li | |
| = parere | Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55] |
| Autorul are imaginatie, are atractia pentru oase, carne, sange, care dupa ochiul meu pleaca dintr-un sadomasochism intelectual insa eu cred ca incercarea, pretentia acestui autor de a transforma in poesie acest amalgam organologic, poarta sindromul unei exacerbari mefistofelice, pe fondul unei paramnezii a inconjuratorului si a unor inclinatii egocentrice. Acest impresionism este fortat, este bagat pe gat cititorului. Chestia este ca in texte scurte autorul poate jongla cu termenii cum doreste, fara forma concentrata, fara target artistic, avand ca scop doar captarea atentiei si reuseste sa speculeze facil nevoia de nou a cititorului dar la un moment dat devine suprasaturare. Autorul revarsa necontrolat, dupa cum si declara, asta este o calitate ce o poate folosi in proza daca doreste, dar chiar si acolo trebuie sa stapaneasca cursul actiunii. Ai doua variante, concentrezi sau extinzi, daca vrei sa ai trecere pozitiva si in fata unora care privesc din... exterior. | |
| = Ionuț Caragea și amalgamul meu organo..no..no....logic | Alina Livia Lazăr [12.Mar.06 15:45] |
| Ionuț, Eu nu bag pe gât nimic cititorului. Chestie de glutiție. Fă click și lasă targetul meu artistic să devieze în gâște călătoare. Acum, că eu reușesc să "speculez facil" ceva, respectiv "nevoia de nou" a cititorului, e meritul meu :) Pe asta se bazează inclusiv rebrandarea de produs :) dacă mă înțelegi. Apoi, faptul că eu mă "revărs necontrolat" o fi că nu poți tu să mă înghiți, ceea ce, să știi că bine înțeleg. În schimb, sugestia cu "extinzi sau concentrezi: hotărăște-te!" e cât se poate de pertinentă și o iau în calcul tare serios. Toți privesc din exterior. Chiar și eu, să știi. P.S. Tu chiar crezi chestia aia cu "exacerbarea mefistofelică" ?! Așa de rău te-am tulburat?! li | |
| = cu simpatie | Mihai Robea [12.Mar.06 16:07] |
| Am zimbit, mie imi place poemul, dezinvolt, incarcat de sensuri; "si ne da din coada/ timpul", poate usor fortat, in rest, sa nu te ajunga ciinele si sa ai aceeasi inspiratie. | |
| = placut | Radu Ionuț [12.Mar.06 19:17] |
| gasesc o logica in toata constructia si, indiferent daca sunt sau nu supralicitate unele piese (discutii neinteresante pe marginea unei poezii ce respira), am relecturat cu placere. sfarsitul m-a plimbat in dare de coada spre nichita: "-Nu vrei să cumperi un cîine? m-a întrebat îngerul în timp ce inima mea dădea din sînge ca dintr-o coadă." | |
| = Mihai Robea, Radu Ionuț | Alina Livia Lazăr [12.Mar.06 20:01] |
| Mihai Robea, Radu Ionuț, Acum o să zic o mare tâmpenie, pe care nu o să o credeți, dar n-am încotro, că așa fu: aseară am vrut să comentez poemele voastre, ați scris ceva bun fiecare în ultima vreme, dar ... mi-am zis că, deh, nu știu ce aș putea eu să spun care să conteze. Altfel, Mihai, nu mor caii când vor câinii. :) Ionuț, cu Nichita ai dreptate acolo... e o expresie clar influențată. :) prietenesc, li | |
| = omul și câinele | Nicollé Pierre [12.Mar.06 21:54] |
| în stomac se potcovești fluturii, întocmai cum pe la domnul Dali printre dinți creșteau tot felul de non-feluri, de ajunsesem să delirez printre studenți, în continuare aceeași notă... galopante; d.p.d.v anatomic imposibil dar imaginativ... vocea ca un mers pe sfoară deasupra unui oraș invizibil, sau notele pe care cântau corzile tale vocale începeau să imite deflinii... ieșirea da nici nu ai mai intrat back to the body... erai deja out of the body... *suntem încă în viață* vertebrele ghem și înțepate cu ace nechirurgicale în capăt cu fluturi * o femeie pe străzi* o revedere a propriilor păcate, dar sufletul nu este lăsat să ajungă cadavru ... râmăne suflet... e resuscitat la fiecare ... îmbrățișare? mi-ai amintit până și de Eminescu cu acel câine, dar încă nu ai plagiat decât pe tine... mi-a plăcut și mă simt datoare față de mine să mai revin, am mai fost dar mă întrebam cum aș mai îndrăzni... cu drag, Pierre | |